Regimurile administrativ–juridice speciale reprezintă o specie a regimurilor juridice excepţionale care funcţionează în sfera dreptului public. Scopul lor de bază constă în asigurarea securităţii constituţionale în cazurile apariţiei ameninţărilor interne şi externe la integritatea teritorială şi la independenţa statului — agresiunea contra Republicii Moldova, conflictele militare, dezordinele în masă; în asigurarea funcţionării obiectelor ce reprezintă o securitate publică avansată sau de o importanţă majoră; în determinarea ordinii de realizare a drepturilor şi obligaţiilor, condiţii activităţilor vitale pe teritoriile pe care se desfăşoară diverse măsuri sanitare, antiincendiare etc. sau pe teritoriile cu statut special de protecţie juridico–statală; în asigurarea drepturilor cetăţenilor şi a persoanelor juridice în condiţiile situaţiilor excepţionale etc.
Temeiul instaurării regimului administrativ–juridic special îl constituie apariţia situaţiilor extraordinare de natură socială, climaterică etc. crearea obiectului, adică a exponentului regimului administrativ–juridic special (înfiinţarea unei rezervaţii naturale, crearea unui punct de trecere a frontierei de stat etc.), apariţia altor factori care determină necesitatea reglementării speciale.
2.1. În acest capitol vom examina regimul stării de urgenţă, regimul de asediu şi regimul de război ca tipuri ale regimurilor administrativ–juridice speciale.
Regimul stării de urgenţă reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în caz de:
- a) iminenţă a declanşării sau declanşării unor situaţii excepţionale cu caracter natural, tehnogen sau biologico–social, ceea ce necesită prevenirea, diminuarea şi lichidarea consecinţelor acestora;
- b) existenţă a unui pericol pentru securitatea naţională sau ordinea constituţională, ceea ce necesită apărarea statului de drept, menţinerea sau restabilirea stării de legalitate[1].
Regimul stării de asediu este ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic şi social, care se instituie în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în scopul ridicării capacităţii de luptă a trupelor şi a nivelului de pregătire a populaţiei, economiei şi teritoriului respectiv în iminenţa unei agresiuni armate.
Stare de război este un regim instituit pe întreg teritoriul ţării în cazul notificării declaraţiei de război sau al unei agresiuni armate împotriva Republicii Moldova, în scopul apărării suveranităţii, independenţei, unităţii, integrităţii teritoriale şi ordinii constituţionale.
2.2. Efectele juridice de introducere a regimului stării de urgenţă, de asediu şi de război se manifestă prin: 1) acţiunea actelor normative; 2) restrîngerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi; 3) onorarea angajamentelor internaţionale; 4) protecţia socială a sinistraţilor.
2.3. Procedura instituirii şi ridicării stării de urgenţă, de asediu sau de război. Starea de urgenţă, de asediu sau de război se declară prin hotărîre a Parlamentului[2]. În caz de agresiune armată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, instituie starea de război şi le aduce neîntîrziat la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii[3].
Hotărîrea privind declararea stării de urgenţă, de asediu sau de război trebuie să prevadă:
- a) motivele care au impus declararea stării respective;
- b) teritoriul pe care se instituie;
- c) durata instituirii;
- d) măsurile urgente care urmează a fi luate;
- e) organele competente în a căror sarcină este pusă aducerea la îndeplinire a hotărîrii în cauză;
- f) alte prevederi şi restricţii care se impun[4].
Hotărîrea privind declararea stării de urgenţă, de asediu sau de război intră în vigoare din momentul adoptării şi de îndată se aduce la cunoştinţa populaţiei prin mijloacele de informare în masă. Ea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
În funcţie de evoluţia situaţiei, Parlamentul poate prelungi durata stării de urgenţă sau de asediu, poate extinde sau restrînge aria de acţiune a stării de urgenţă[5].
Ridicarea stării de urgenţă sau de asediu are loc la data stabilită în hotărîrea privind declararea sau prelungirea acesteia. În cazul în care situaţia care a condus la declararea stării de urgenţă sau de asediu a fost înlăturată înainte de expirarea termenului stabilit, Parlamentul adoptă hotărîrea cu privire la ridicarea stării respective. Ridicarea stării de război se face prin hotărîrea Parlamentului, după încetarea acţiunilor militare şi încheierea păcii.
[1] Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război nr. 212 din 24.06.2004, art. 1. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132‑137 din 06.08.2004, art. nr. 696.
[2] Constituţia Republicii Moldova, art. 66 lit. m).
[3] Ibidem, art. 87 alin. (3).
[4] Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, art. 13.
[5] Ibidem, art. 15.