Starea de asediu este declarată la propunerea Preşedintelui Republicii Moldova — Comandant Suprem al Forţelor Armate şi poate fi instituită pe o perioadă ce nu va depăşi 30 de zile[1].
Mobilizarea în stat este declarată de către Parlament, din momentul instituirii stării de asediu, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare. Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală[2].
4.1. Organele de administrare în condiţiile regimului de asediu şi atribuţiile lor
4.1.1. Consiliul Suprem de Apărare. La instituirea stării de asediu, în scopul planificării, organizării şi coordonării activităţii de apărare a ţării şi asigurării securităţii statului, Consiliul Suprem de Securitate se transformă în Consiliul Suprem de Apărare, în temeiul unui decret emis de Preşedintele Republicii Moldova.
Preşedintele Consiliului Suprem de Apărare este Preşedintele Republicii Moldova Comandant Suprem al Forţelor Armate. Hotărîrile Consiliului Suprem de Apărare sînt executorii pentru: autorităţile publice, agenţii economici, instituţiile publice, cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizi.
4.2. Măsurile aplicabile în perioada stării de asediu. Pe durata stării de asediu, suplimentar la măsurile prevăzute pentru regimul stării de urgenţă[3], pot fi luate următoarele măsuri:
— închiderea frontierei de stat a Republicii Moldova şi întărirea controlului acesteia, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei de stat;
— limitarea circulaţiei rutiere, feroviare, fluviale şi aeriene;
— interzicerea părăsirii de către rezervişti a localităţii în care îşi au domiciliul permanent fără permisiunea comandantului organului administrativ–militar al unităţii administrativ–teritoriale de nivelul al doilea sau al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special[4].
[1] Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, art. 28.
[2] Constituţia Republicii Moldova, art. 87 alin. (2).
[3] Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, art. 20.
[4] Ibidem, art. 42.