Clasificarea măsurilor de constrîngere este extrem de necesară atît pentru analiza ştiinţifico–teoretică a acestor măsuri, cît şi pentru utilizarea eficientă a lor, deoarece fiecare grup de măsuri de constrîngere are propriul mecanism juridic de aplicare.
Opiniile specialiştilor cu privire la acest subiect sînt destul de controversate. Unii clasifică aceste măsuri în două grupe: măsurile de pedeapsă şi măsuri de apărare socială. Alţii, referindu‑se la constrîngerea administrativă, se limitează la aplicarea pedepselor. Nu putem fi de acord cu niciuna dintre aceste opinii.
Cea mai acceptabilă, recunoscută de către majoritatea specialiştilor din domeniu, este, clasificarea măsurilor de constrîngere administrativă în:
- a) măsuri de prevenire sau preîntîmpinare;
- b) măsuri de curmare sau stopare;
- c) măsuri de sancţionare administrativă (contravenţională).
În literatura de specialitate există şi alte variante de clasificare a măsurilor de constrîngere administrativă, ceea ce, în viziunea noastră, poate fi explicat şi prin faptul că nu întotdeauna corect sînt stabilite (selectate) criteriile lor de clasificare. Unii autori nu le utilizează în general, alţii doar parţial.
În urma analizei şi sintezei celor menţionate, considerăm că cea mai importantă este clasificarea măsurilor de constrîngere, potrivit scopului aplicării lor în:
— măsuri de prevenire;
— măsuri de curmare sau stopare;
— măsuri de constrîngere procesuală;
— sancţiuni administrative (contravenţionale);
— măsuri de resocializare a persoanelor care deja sînt în conflict cu legislaţia administrativă şi a altor persoane predispuse la comiterea faptelor ilicite.