- Observarea este utilizată în scopul surpinderii caracteristicilor generale şi specifice şi a reflectării lor în obiectul de identificat. Metoda observării serveşte la diferenţierea pe genuri, subgrupe, categorii, etc, precum şi la pătrunderea în domeniul specificului, al inţelegerii trăsăturilor ce individualizează un anumit obiect, fenomen, fiinţă.
- Analizele diverse‑pot fi realizate cu diferite instrumente optice (lupa, microscop), pe cale chimică (cromatografie, şi nteză, precipitare, etc), prin tehnici biologice (analiza urmelor de sânge ) prin examinări traseologice, de balistică, s. a.
Se va avea în vedere la aprecierea rezultatelor variabilitatea clarităţii urmelor în funcţie de natura obiectului mijloc. Realitatea există şi evoluează ca o contopire complexă a variabilităţii şi stabilităţii. Foarte adesea- aşa cum se va vedea la examinarea scrisurilor şi în special a semnăturilor ‑ asemănarea până la perfecta suprapunere trebuie privită cu circumspecţie. In sens contrar, prezenţa unor elemente de relativă variabilitate încadrate în firescul scrierii şi în limitele de variabilitate normală vor fi indicii ale identităţii de autor.
- Compararea (confruntarea)‑este aplicată în numeroase cazuri, fiind şi extrem de accesibilă. Ea este un mijloc de lucru atât tehnic cât şi un procedeu tactic frecvent. Sunt utilizate mijloace optice (microscoape comparatoare, fotografiii de examinare, etc) care permit mărirea imaginilor şi examinarea minuţioasă a detaliilor. Apoi are loc un proces de evaluare a importanţei unor elemente, frecvenţa prezenţei ( repetiţiei) lor a concordanţei sau neconcordanţei detaliilor, însuţirilor, s.a.m.d.
- Juxtapunerea- procedeu de stabilire a continuităţii liniare, utilizată de exemplu la identificarea armelor de foc după striaţiile lăsate de ghinturile ţevii pe proiectile, sau la identificarea obiectului crestor al unei urme ( identficarea unui topor după striaţiile din lemnul arborilor tăiaţi cu acesta). Procedeul este extrem de eficace, dar presupune corecta folosire aaparaturii şi acurateţe în aprecierea detaliilor. In caz contrar putând interveni excluderi eronate sau chiar identificări de continuitate liniară inexistentă. [1]
- Suprapunerea‑serveşte la relevarea asemănărilor şi deosebirilor dintre diferite obiecte, prin suprapunerea imaginilor lor. Aprecierea deosebirilor va ţine seama de uzura în timp a obiectelor, modul şi locul de realizare al urmei în litigiu, modul de realizare al urmei de comparaţie. Finalul examinării criminalistice, fundametată pe examinarea comparativă, pe surprinderea şi aprecierea asemănărilor şi deosebirilor îl constituie formularea concluziilor.