Modul în care criminalistul îşi formulează concluziile trebuie să fie clar, decurgând în succesiune logică din rezultatele examinărilor făcute. Concluziile formulate pot fi: certe (categorice) şi probabile. Practica expertizei criminalistice şi literatura de specialitate cunosc şi situaţia în care nu poate fi formulată nici una dintre aceste concluzii.
Concluziile certe pot fi: pozitive şi negative. Concluziile certe pozitive sunt concluzii de identificare (de exemplu : semnatura în litigiu a fost executata de către titularul. . . )in timp ce concluziile certe negative au sensul de excludere (semnătura în litigiu nu a fost executată de către . . . ).
Ambele tipuri de concluzii certe au o deosebită relevanţă pentru organul judiciar, ele indicând atât autorul unei anumite acţiuni, cât şi disculpând un anumit autor (obiect, fenomen), excluzând‑ul din lista (cercul de suspecţi) de cercetat.
Concluziile de probabilitate. Această categorie de concluzii a fost şi încă este subiectul unor discuţii îndelungate intre specialişti. Dacă în ţara noastră concluzia probabilă este în general în forma"probabil da", în alte state, probabilitatea este atât pozitivă cât şi negativă. In Romania, concluzii probabile negative sunt mai rar formulate. unul dintre promotorii acestor concluzii a fost dr. Ladislau Mocsy . Din păcate, mulţi dintre cei chemati să uzeze în procesul infaptuirii actului de justitie de concluzii de probabilitate, acceptă varianta "probabil ‘‘ ca pe un da, deşi uneori expertul, formulând concluzia probabilă inclină către "probabil nu".
Formularea unei concluzii de probabilitate este în general rezultatul insuficienţei materialului de examinare, dar mai ales al insuficienţei cantitative şi calitative a materialului de comparaţie. Obiectul, fenomenul căutat nu oferă suficiente elemente cu potenţial identificator pentru formularea unei concluzii categorice, iar"pe de altă parte, caracteristicile descoperite mai pot fi intâlnite şi la alte obiecte"[1]. Concluziile de probilitate au darul de a permite orientarea muncii de elaborare a versiunilor. Fără a confirma sau infirma o anumită împrejurare, concluziile de probabilitate oferă o opinie ştiinţifică cu caracter de presupunere.
Concluziile de imposibilitate a identificării constituie o situatie parte în identificare criminalistica , dar ele nu trebuie respinse sau desconsiderate în planul probator. Pot rezulta din doua motive:insuficienta caracteristicilor la obiectul scop, şi lipsa mijloacelor tehnice, metodice sau stiintifice de realizare a examinărilor necesare cauzei în speta. De exemplu‑atunci când se cere a se stabili data unui act, situat intr‑o perioada de timp foarte apropiata sau dacă anumite adaugiri au fost făcute în aceeasi zi sau la intervale diferite. De asemenea, când se cere identificarea armei care a tras un anumit proiectil , iar camasa acestuia este foarte deformata, exfoliata de pe miez, inapta examinării microscopice. Uneori, in practica concluzia de imposibilitate este apreciata ca o concluzie de excludere, conducând la aprecieri gresite. Ea este însă expresia unei imposibilitati generale, nu numai faţă de obiectul prezentat, dar şi faţă de orice alt obiect, fenomen, fiinţă.
Concluzia "nu se poate stabili" păstrează în conţinutul său însă o concluzie de probabilitate, faptul ramânând posibil, producerea lui intr‑un anumit mod nefiind exclusă (de exemplu datorită deformării şî ruperii cămaşîi metalice nu se poate stabili dacă glonţul a fost tras de arma în litigiu, dar nu este exclus să fi fost aşa). Aceste concluzii pot avea o valoare probantă mai redusa, atestând faptul că o anumită ipoteză este posibilă.