Interacţiunea în mediu a diferitelor obiecte, persoane, animale, fenomene duce la crearea de urme.
Prin intermediul intepretării urmelor se poate ajunge la obţinerea unui tablou dinamic al desfăsurării anumitor fapte, a declanşării şi evoluţiei diferitelor procese.
Persoanele care se ocupau de descoperirea urmelor în timpurile mai vechi –“cercetaşi” "trail finderes", "path finders", "scouts" n‑au făcut decât să recunoască şi să interpreteze urme. Urmele pot fi :
- produse de obiecte ‑ ex. urme de pneuri, de instrumente, ;
‑ produse de animale ‑ ex. –muscaturi, urme de copite, etc.
‑ produse de oameni ‑ ex. – miros( urmeolfactive), urme de pasi, etc.
‑ produse de fenomene ‑ incendiu, trăznet, apa
- ‑urme biologice- sânge, salivă, etc.
Literatura de specialitate defineste notiunea atit în sens larg cit şi restrins.
In Sens larg- urma apare ca modificare materiala produsa la locul faptei şi care este utila din punct de vedere criminalistic. ( C. Suciu, Golunski, Ioan Mircea . )
In Sens restrins‑ urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata unui alt obiect cu care a venit în contact.
De fapt, dezvoltarea tehnicii criminalisticii impune şi o revizuire a noţiunii:
URMA ‑ modificarea creata la locul faptei şi în procesul savârşirii ei, prin mişcările şi acţiunea persoanei implicate, ori generate de alte fiinte, de obiecte sau fenomene care prin aspect, caracteristici, pozitie, continut este utila cercetarii criminalistice. (persoane implicate : victime, infractori, martori, altii ).
Credem însă că rândurile de mai sus constituie doar una dintre formulele prin care se poate face definirea urmei.
CLASIFICAREA URMELOR
Există diverse criterii şi modalitati de clasificare a urmelor. Credem că rămâne însă adecvată clasificarea făcuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii:
‑ urme de reproducere
‑ urme formate din obiecte şi substante
- urme rezultate din explozii , incendii.
- Urme de reproducere
‑ sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata celuilalt urme indicând caracteristicile sale (ex ‑ accident auto).
- Urme formate din obiecte şi substante
‑ variate ca provenienta ‑ ex. ‑ accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s. a. ; obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor în camera (furt), depuneri de substante (sânge, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente, obiecte implicate.
- Urmele de incendiu
‑ se deosebesc de 1) şi 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial distruse. Apoi, în general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere etc. Dar pot fi utile (ex. incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente şi incendii auto ‑ pt. mascare omor . . . )Şi acum o tratare mai pe larg.
1) Urmele de reproducere
‑ se realizează numai prin contact nemijlocit dintre 2 obiecte, unul preia din caracteristicile celuilalt pe suprafata sau în volumul său.
Este vorba deci, de existenţa a 2 tipuri de obiecte:
- a) un obiect creator de urmă - trebuie să fie capabil să creeze o urmă
- b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil şi să reţină în masa sa urme. (exemplu: parchetul lustruit ‑ retine urme de talpi de noroi, praf s. pe o durată apreciabilă).
Criterii de clasificare a urmelor de reproducere:
- După modul de acţiune:
‑ statice
‑ dinamice
- Dupa gradul de plasticitate:
‑ de adâncime
‑ de suprafaţă ‑ stratificare
‑ de destratificare
- Dupa locul de sedimentare:
‑ locale
‑ periferice
- după natura obiectului creator:
‑ de mâini
‑ de picioare
-create de alte obiecte,
- După vizibilitate
‑ Urme vizibile- pot fi imediat şi uşor descoperite, fară intervenţia unor aparate sau substanţe speciale. Sunt cea mai mare majoritate a urmelor din mediul înconjurător.
‑ Ume latente ‑ evidenţierea acestora va necesita folosirea unor mijloace de iluminat (observare) şi substanţe de prăfuire pt. marcare (ex. capcana chimica la mită; prafuri lumogen utilizare ultraviolete, I. R. , laser; dispozitive de protectie la acte ‑ fire, retele, marcaje electromagnetic). [1]
1) După modul de actiune al obiectului creator putem deosebi:
- a) urme statice ‑ sunt create prin contactul dintre doua obiecte fara ca intre acestea sa se produca o deplasare (ex. urme de mâini care au apucat un obiect, urmele anvelopelor unui autovehicul în mers constant.
Ele permit stabilirea grupului de obiecte din care face parte obiectul creator de urme, putând uneori duce la chiar la identificarea individuala.
Ex. ‑‑> identificarea tipului de anvelopa (camion, autoturism, motoretă, etc. ).
- b) urmele dinamice ‑ sunt rezultatul alunecării celor 2 suprafete de contact ‑ ex. urme de frânare, urmele unui topor cu care s‑a tăiat.
Ele se formeaza în contactul activ dintre cele doua obiecte. De aceasta data, deplasarea celor două suprafeţe nu va reda formele obiectului creator în mod perfect. Dar, în aceste conditii detaliile specifice de exemplu ‑ ciobituri pe tăişul unui topor cu care s-a taiat un arbore ‑ vor putea permite identificarea obiectului creator.
2) după gradul de plasticitate al obiectului primitor
- a) urmele de adâncime ‑ când obiectul primitor este mai putin consistent decât cel creator de urma. Practic are loc o "reproducere în negativ a obiectului creator" (I. Mircea) în corpul obiectului primitor
- ‑ obiect sau corp uman cazut în zapada, noroi
‑ striaţiile create de ghiuturi pe camasa glontului
Finetea granularii substantei obiectului primitor influenteaza calitatea reproducerii. . .
- b) urmele de suprafata. Densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele sa nu se modifice, însă are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator (ex. transpiratia mâinii ==> amprenta). Dar ele pot fi şi de pe obiectul purtator pe obiectul creator.
- Urma de stratificare ‑ se creeaza în general la locul faptei (ex. ‑ de pe mâini), dar poate fi produsa şi prin desprinderea de substante depuse în alte ocazii (ex. ‑ noroi de pe talpa ‑‑> în casa el poate indica traseul).
Pot fi ‑ vizibile
‑ latente (când pt. observarea lor este necesară folosirea unor aparate sau substante de marcare, sau examinarea urmei sub un anumit unghi, deoarece o apropiere de nuanta, de culoare sau substanta depusa este transparenta.
- Urme de destratificare ‑ se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata obiectului primitor şi aderarea lui la obiectul creator de urma (ex. urme de pe obiectul vopsit pe hainele sau corpul omului)
- Urme locale sau periferice
- a) Urme locale ‑ formate prin modificarea suprafatei sau volumului obiectului primitor pe locul de contact (A. Golunski) ‑ în acea zona are loc o reproducere, uneori foarte fidela a caracteristicilor obiectului creator
- ‑‑> urma unui radiator pe un alt vehicol
‑‑> urma suportului de flori cu care a fost lovita victima unui viol în zona renala ‑‑> după viol s‑a şi mulat o aruncare de la etaj.
- b) Urme periferice (de contur) ‑‑> sunt rezultatul modificarii de suprafata a obiectului primitor prin depunerede substanta în afara limitelor obiectului creator.
- ‑ sânge care improaşcă de la victimă spre agresor, indicând pe un perete pozitia agresorului
‑ nîsip, praf etc. Promotor şi susţinător al importanţei acestui tip de urme este procurorul criminalist Iuliu Andrei care le-a şi utilizat pentru a demonstra unele aspecte ale soluţionării unor cauze complexe în care a anchetat .
[1] în literatura de specialitate (J. Gayet) mai intâlnim notiunea de "urme pozitionale"‑ vizând schimbarile produse în pozitia unor obiecte (scaun rasturnat, obiecte ravasite s. a. m. d. )