In cercetarea infracţiunilor se intâlnesc adesea urme rezultate din folosirea diferitelor instrumente cu care s‑a forţat un sistem de inchidere, s‑a perforat un zid, s‑a deschis o casă de bani, etc.
In general, instrumentele de spargere sunt la origine simple unelte de lucru (surubelniţe, chei, topoare, ciocane, răngi ) sau sunt obiecte ori instrumente adaptate la operaţia pentru care au fost folosite( sfredele, burghie, bări metalice, pietre, etc.).
Clasificarea urmelor create de instrumentele de spargere se poate face după modul lor de formare in:
‑urme statice şi urme dinamice,
‑urme de adâncime şi urme de suprafaţă. Urmele de adâncime sunt mai frecvent intâlnite în unele cazuri de forţare, accidente, etc. .
Tot în funcţie de criteriul modului de formare mai putem clasifica urmele de spargere şi in :‑urme de tăiere, ‑urme de apăsare, ‑urme de frecare,‑urme de lovire[1].
Urmele de lovire sunt intâlnite mai rar, dat fiind că producerea lor este insoţită de zgomot, iar infractorii preferă să evite acest fapt.
- Urmele de tăiere‑sunt în general urme dinamice cu aspectul unor striaţii paralele, produse de lama instrumentului cu care s‑a realizat tăierea. Instrumente de acest gen sunt: toporul , cuţitul , dalta, foarfecele, burghiul, s. a. Identificarea acestor instrumente se poate face " datorita reproducerii în urmă a neregularităţilor caracteristice de pe tăişul instrumentului sub forma de striaţii orientate în sensul mişcării. [2]
Pentru a se putea identifica urmele de tăiere este necesar ca intre obiectul creator şi cel primitor de urmă să existe o diferenţă de rezistenţă, cel din urmă trebuind sa fie mai puţin rezistent şi să aibă de preferinţă o structură mai fină, de natura a reda caracteristicile obiectului creator. Unghiul sub care este aplicat tăişul instrumentului creator de urmă va influenţa şi inclinarea urmelor, striaţiilor create. De asemenea, în cazul în care pe tăiş sau pe partea activă a instrumentului de tăiere exista stirbituri, denivelări, acestea se vor reflecta în materialul tăiat. Tăişurile topoarelor sau altor instrumente asemănătoare vor crea urme, in funcţie de inclinarea cărora se va putea stabilil dacă instrumentul a fost folosit cu mâna dreaptă sau cu mâna stângă.
Cu ajutorul cleştilor sau foarfecilor vor fi create de asemenea urme de tăiere. Acestea vor fi totdeauna în perechi, având în general lungimi mici şi fiind de aceea mai greu de identificat obiectul care le‑a creat. Analiza acestui tip de urme se face cu ajutorul fotografiilor de stabilire a continuităţii liniare, cu microscopul comparator sau prin îmbucşarea fotografiei microreliefului striaţiilor în litigiu şi a celor create experimental.
La faţa locului, urmele de tăiere pot fi găsite pe uşi, ferestre, podele, mobilier, case de bani, ziduri, etc. Examinarea acestor urme permite aprecierea îndemânării cu care a lucrat infractorul, deprinderile de lucru. Se poate reduce sau orienta astfel cercul de bănuiţi.
- Urmele de frecare‑sunt întotdeauna urme dinamice, astfel că ele nu reproduc particularităţile instrumentului care le‑a creat . Pot fi create de instrumente cum sunt bomfaierele, ferastraie, pile. Acţiunea succesiva a dinţilor nu permite identificarea instrumentului care le‑a creat, însă la începutul şi la finalul locului de acţiune pot fi găsite urme cu potenţial identificator. Acestea sunt însă utile doar pentru stabilirea instrumentului şi a direcţiei din care s‑a acţionat.
Urme de frecare mai lasă şi sfredelele sau burghiele, unele defecte ale tăişurilor putand fi găsite în negativ pe şpanul desprins în procesul de preforare, ori pe grilaje, lacăte, pe alte sisteme de inchidere. De exemplu, pe rama unui fişet metalic, a cărei tăiere s‑a incercat pentru a ajunge la mecanismul de inchidere aflat sub această ramă.
- 3. Urmele de apăsare pot fi create cu instrumente diverse sau chiar utilizând obiecte gasite la intâmplare: răngi, leviere, pene metalice sau de lemn, şurubelniţa, etc.
Aceste urme sunt în general urme statice, reproducând foarte vizibil caracteristicile exteriroare ale obiectului creator. Ele pot fi găsite în cazul forţării unor sertare, safe‑uri, etc.
- Urmele de lovire‑ sunt mai rare, fiind însă importante pentru stabilirea modului lor de creare. Ele pot fi generate prin acţiunea cu: topoare, răngi, leviere, târnăcop, ciocan, alte instrumente cu greutate, sau chiar cu o simplă piatră. Destul de rar, dar posibil ca aceste urme sa reproducă şi unele detalii individuale ale obiectului creator. De exemplu urma formei unui ciocan pe calota craniană a victimei.
Tot cu ajutorul urmelor de lovire poate fi uneori stabilit numărul de persoane participante, în mod special dacă aceştia folosesc obiecte diferite.
[1] I. Mircea‑op. cit pag 136.
[2] C. Suciu‑op. cit pag 256.