Acest domeniu aparent atât de spectaculos al crecetării cdriminalistice a apărut şi s-a dezvoltat plecând de la bazele şi datele ştiinţifice oferite de balistica propiiu-zisă ca ştiinţă care satudiază fenomenele legate de tragerea cu armele de foc.
Necesitătile cercetării judiciare a unor evenimente în care au fost utilizate şi arme de foc- omorurri , sunicideri, jafuri, -au dus la aparţia balisticii judiciare.
Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice, care elaboreaza metodele şi mijloacele tehnico stiintifice de studiere a armelor de foc portative, a munitiilor acestora şi a urmelor impuscaturii, în vederea identificarii armei cu care s-a tras şi ulterior a autorului infractiunii.
In prezent, gradul de complexitate al infractiunilor comise cu arme de foc, variaza de la vatamari corporale sau ucideri din culpa, în cadrul unor accidente de vimatoare, pina la infractiuni de omor comise de persoane care prezinta un grad sporit de pericol social.
Existenta unor grupari de tip mafiot, care îşi disputa suprematia asupra unor zone sau domenii din ceea ce denumim “economie subterana”si internationalizarea legaturilor acestor grupari, au generat în numeroase cazuri, reglari de conturi în vederea inlaturarii “concurentei”.
Atentatele cu bomba şi atacurile armate, intervenite intre grupurile rivale, au indignat şi ingrozit opinia publica, facind sa scada increderea în organismele abilitate de lege cu prevenirea şi combaterea acestor infractiuni.
Activitatile predilecte ale retelelor criminalitatii organizate constau in: traficul de arme; munitii; substante radioactive; explozivi; valuta falsa; droguri; prostitutie; reciclarea fondurilor ilicite e. t. c.
Până după anul 1989, regimul exercita un control sever al armelor şi munitiilor. Transformarile survenite după acest an, convulsiile sociale inerente, au făcut posibil ca un numar mare de arme de provenienta straina sa fie introduse ilicit în tara. La acestea se adauga sustragerile de armament şi munitii, comise pe teritoriul Romaniei.
În acestre condiţii apare ca foarte dificila mîşi unea organelor de urmarire şi impun o investigare minutioasa, riguros ştiinţifică a acestor cauze, în vederea identificari personelor vinovate şi a tragerii lor la raspundere penala. Dezvoltarea industriei de armament, a făcut posibila aparitia, pe linga armamentul clasic şi a armamentului cu destinatii speciale. Acest tip de armament este utilizat de fortele de mentinere a ordinii publice, de unitatile antiteroriste dar în egala masura şi de organizatii mafiote, grupari teroriste sau alte categorii de infractori. Aceste imprejurari impun o noua evaluare a balisticii judiciare, prin prisma realizarii unor cercetari şi experimente, care sa puna la dispozitia specialistilor, un vast bagaj de cunostinte, vizind caracteristicile tehnice, urmele, metode şi mijloace eficiente de identificare a armamentului incadrat în aceasta categorie. Balistica judiciara, în prezent, are un obiect propriu de cercetare, principii şi legitati proprii, legAturi cu alte stiinte teoretice şi practice şi metode proprii de cercetare stiintifica. Aceasta ramura a tehnicii criminalistice nu se identifica cu balistica generala, prima are aplicabilitate în cauzele privind infractiuni comise cu arme de foc, iar cea de-a doua prezinta interes din punct de vedere militar. Balistica generala are doua ramuri:balistica interioara şi balistica exterioara.
Balistica interioara studiaza toate fenomenele şi procesele care au loc pe timpul tragerii. Tragerea este un proces termodinamic şi gazodinamic complex şi rapid, aproape instantaneu. Sursa de energie utilizata şi nt combustibilii chimici, sub forma de pulberi balistice, caracterizati de o mare cantitate de energie chimica_. Balistica exterioara este o ramura a mecanicii, care studiaza legile miscarii unui corp greu, aruncat sub un anumit unghi faţa de orizont.
In prezent balistica interioara şi balistica exterioara sunt doua stiinte tehnice de sine statatoare şi bine definite. Ele studiaza fenomene de naturii diferite şi dispun de legi şi mijloace propriide investigare teoretica şi experimentala. S-au realizat şi studii de balistica a tintei, care abordeaza din punct de vedere militar fenomenele care se produc în momentul atingerii acesteia de către proiectil.
Istoria balisticii judiciare, este strins legata de perfectionarea şi dezvoltarea tehnicii, privind constructia armelor de foc, de raspândirea lor pe toate continentele lumii şi de utilizarea acestora în comiterea unor infractiuni. Din punct de vedere etimologic, radacinile cuvintului”balistica”se regasesc în termenul latin “balista” şi în grecescul “ballo”, care inseamna “a arunca”. [1] Termenul prvine din antichitate şi evidentia un atac cu ajutorul catapultelor, care , printr-un sistem mecanic , aruncau sub un unghi de 450 bolovani sau alt gen de proiectile asupra cetatilor asaltate.
Aparitia armamentului portativ şi utilizarea acestuia în comiterea unor infractiuni, a impus cu necesitate, orientarea eforturilor spre descoperirea unor metode de identificare a armelor folosite, metode care s-au dezvoltat dea lungul timpului.
In anul l835 Henry Goddard a identificat autorul unei infractiuni de omor, comisa cu arma de foc după o urnma descoperita pe proiectilul în litigiu, urma care-;ui avea corespondenta în tiparul pentru gloan’te descoperit la domiciliul persoanei banuite.
Henry Goddard nu a aprofundat cercetarile şi nu s-a gandit sa elaboreze o metoda de investigare ştiinţifică în acest domeniu. [2]
Alexandre Lacassagne profesor de medicina legala la Lyon, a desoperit pentru prima data importanta striaţiilor lasate de ghinturile tevii pe proiectil în procesul identificarii armei de foc, în anul l889.
La Berlin chimistul Paul Ieserich a efectuat în l888 o tragere experimentala cu o armă în litigiu, obtinind un proiectil model de comparaţie şi a efectuat o examinare comparativă a proiectilului în litigiu cu cel tras experimental, la microscop, constatand ca striaţiile celor doua proiectile sunt identice.
In l905 Richard Kokel, sefului Institutului Medico Legal din Leipzig a evidentiat profilul urmelor lasate de ghinturi, prin rularea proiectilelor pe placute de ceara şi oxid de zinc, după care a examinat comparativ negativele proiectilelor în litigium, cu negativul proiectilelor model de comparaţie .
Pornind mai departe pe firul istoriei, o alta descoperire importanta a fost realizata în l9l3 de profesorul Baltazard din Paris, care a demonstrat posibilitatea identificarii unei arme de foc , după urmele lasate pe tubul cartus şi pe capsa acestuia.
Un nume de referinta în istoria balisticii judiciare este cel al expertului american Charles E. Waite. Acesta în perioada l9l9-l923 a realizat prima colectie de armament continand peste l5oo de modele de arme, menită a fi utilizată în procesul identificarii de grup.
Charles E. Waite a fost ajutat de fizicianul John Fisher şi de chimistul Phillipp O. Gravelle specialist în microsopie şi fotografie. În urma demersurilor stiintifice desfasurate de cei trei , în l925, Phillipp O. Gravelle a pus la punct microscopul comparator , instrument care a permis examinarea comparativă şi multana a doua proiectile (litigiu şi mode de comparaţie ).
Cercetarile lui Charles E. Waite au fost continuate de Calvin Goddard (l89l-l955) care în Statele Unite ale Americii a pus bazele balisticii judiciare ca ramura distincta a stiintei criminalisticii.
In Europa, un mare aport în dezvoltarea balisticii judiciare l-a avut, pe lângă multi altii, Otto Mezger, directorul Biroului de Cercetare Chimica a orasului Stuttgart. Acesta imspreuna cu Robert Bosch au realizat un sistem eficient de examinare a proiectilelor, au descoperit cele mai bune metode de recuperare a gloantelor, efectuand trageri în cutii cu vata , în ceara, lemn de esenta moale, tuburi cu apa, carti groase, etc. De asemenea au dezvoltat sistemul de ilustrare fotografica a urmelor comparate.
Primul razboi mondial a schimbat în Europa situatia infractionalitatii. De remarcat ca în aceasta perioada a cerscut productia în masa a armamentului şi pe cale de consecinta şi numarul de infractiuni comise cu arme de foc. în acest context a crescut şi numarul specialistilor interesati de descoperirea unor metode eficiente de identificare a armelor de foc utilizate la comiterea unor infractiuni.
În Luxemburg Pierre Mediger a reluat în anul l9l9 urmele lasate pe tubul cartus şi pe capsa de către mecanismul de percutie şi cel de extractie.
în Belgia , dr. G. D. Rochetar a preluat conducerea scolii de criminologie şi politie ştiinţifică şi impreuna cu lt. col. Mage, profesor la scoala de razboi au efectuat cercetari în domeniul balisticii judiciare. In Olanda, Hulst , criminalist şi chimist, impreuna cu Von Leden Hulseboschi au făcut o serie de experimente şi comunicari stiintifice în domeniu. In Grecia, Georgiades, în Rusia , Matvojev şi Sususkin au editat mai multe lucrari stiintifice în domeniul balisticii judiciare. In Suedia, Hary Soderman care lucra la Lyon în calitate de asistent al lui Locard şi -a scris lucrarea de doctorat în domeniul balisticii judiciare. Deja în l93o infractiunile comise cu arme de foc erau investigate pe criterii stiintifice, iar în Europa se utilizau în perioada respectiva mai multe microscoape de comparare, decat în Statele Unite ale Americii unde a fost descoperit acest aparat.
Cristalizarea şi modernizarea balisticii judiciare a continuat cu mult succes, iar procesul continua la inaltimea sarcinilor impuse de dezvoltarea productiei de armament modern, a mijloacelor şi metodelor moderne de descoperire a infracţiunilor comise cu arme de foc. Ceea ce a stat la baza acestei ramuri a stiintei criminalisticii a fost experimentul stiintific privit la modul general şi experimentul judiciar raportat la fiecare cauza instrumentata. S-a creat în timp un sistem apreciativ pentru urmele lasate de armele de foc pe elementele de munitie, urmele impuscaturii şi valoarea acestora în identificarea amei cu care s-a tras şi a autorului infractiunii. Coroborate cu experienta acumulata de specialisti , precum şi utilizarea principiilor şi a legitatilor puse la dispozitie de stiintele exacte aceste evooluţii au făcut posibil ca balistica judiciara sa devina o ramura distincta a tehnicii criminalistice.
Armele de foc sunt dispozitive formate dintr-un ansamblu de mecanisme, piese şi accesorii. Ele functionează prin aruncarea proiectilelor, substanţelor toxice luminoase, etc,cu ajutorul fortei de expansiune a gazelor, rezultate din arderea pulberii explozive[3]. Acest tip de arme sunt utilizate in principal pentru atac sau apărare, dar si in cadrul unor activităti sportive si de divertisment.
Regimul armelor de foc si al munitiilor este reglementat in România prin Legea nr.l7/l996. În articolul 3 alineatul l al legii se stipulează: “prin arme de foc se inteleg acele arme a csror functionare determins aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase, ori imprsstierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de functionare are la bazs forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei incsrcsturi.
Armele de foc au de regulă in compunerea lor, următoarele mecanisme, piese si accesorii:
- teava si anexele ei;
- mecanismul de tragere, constând din: inchizstor, mecanismul de
percutie, mecanismul de extractie si mecanismul de alimentare;
- patul sau crosa armei;
- accesorii.
[1] F. Moraru “Manual de balistica interioara” Edit. Militara Bucuresti 1976 pag. 4. Pentru lămuriri suplimentare V. Macelaru “Manual de balistica judiciara”Bucuresti 1972 pag. 7, 8.
[2] V. Măcelaru op. cit pag 19.
[3] Art.2 Legea 17 /1996 privind regimul armelor de foc,