Dispoziţii generale. Forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc ca metode de inluenţă asupra persoanei care a încălcat, în mod brutal, legislaţia din domeniul asigurării ordinii de drept, se aplică numai de către organele (persoanele cu funcţii de răspundere) abilitate în acest domeniu.
Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc[1], pornind de la natura juridică şi de la menirea lor, reprezintă acţiuni concrete de constrîngere administrativă cu caracter represiv (de stopare), iar în funcţie de modalitatea de realizare a acestor acţiuni, reprezintă mijloace violente de influenţă asupra persoanei care a săvîrşit ori care săvîrşeşte fapte prejudiciabile, asupra unui animal ori asupra unui mijloc de transport, în condiţiile şi limitele legii.
Unificarea cadrului juridic şi instituţional de aplicare a acestor metode de administrare, conştientizarea specificului utilizării lor, dispunerea de deprinderi practice privind procedura de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc au o importanţă majoră. Aceste metode sînt eficiente pentru a curma (stopa) diverse acţiuni ilegale care pun în pericol securitatea publică sau a persoanei concrete, securitatea statală sau ordinea publică atunci cînd sunt epuizate alte măsuri de curmare. Totodată, necunoaşterea şi nerespectarea procedurii legale de aplicare a acestor metode pot să provoace consecinţe grave. Sînt dăunătoare atît aplicarea ilegală a acestor măsuri, cît şi neaplicarea lor sau aplicarea lor întîrziată, atunci cînd este necesar.
În baza analizei legislaţiei naţionale, constatăm că procedura de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie integral să corespundă următoarelor cerinţe: 1) subiectul care le aplică trebuie să fie abilitat cu acest drept; 2) să existe temei juridic de aplicare; 3) să fie respectate condiţiile de aplicare; 4) să se respecte limitele şi restricţiile de aplicare.
[1] Semnificaţia unor noţiuni utilizate:
Forţă fizică sînt măsuri de constrîngere realizate exclusiv prin încordarea muşchilor, a puterii fizice a persoanei, inclusiv prin aplicarea procedeelor speciale de luptă.
Mijloace speciale sînt obiecte, muniţii, echipament, substanţe chimice, substanţe lacrimogene şi colorante, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de stopare forţată a unităţilor de transport, mijloace de transport, utilaje şi tehnică de luptă, animale dresate, utilizate pentru apărarea pasivă sau activă, fără efecte cu caracter letal, destinate înfrîngerii rezistenţei opuse, imobilizării şi dezorientării persoanei sau distrugerii obstacolelor.
Arma este un obiect sau dispozitiv, conceput sau adaptat, prin care un plumb, un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare, pot fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin intermediul unor alţi agenţi propulsori, în măsura în care se regăseşte în una din categoriile prevăzute în lege.
Arma de foc este arma portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale ori a materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop.
Arma albă este un obiect sau dispozitiv care poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baioneta, sabia, spada, floreta, cuţitul, arbaleta şi arcul.
Aplicare a armei de foc — efectuare a unei împuşcături asupra ţintei.