Responsabilitatea şi răspunderea administrativ–juridică pot fi privite din astfel de poziţii (puncte de vedere) ca: 1) elemente ale statutului administrativ–juridic al subiecţilor dreptului administrativ; şi 2) instituţii juridice de bază ale dreptului administrativ.
Ca elemente ale statutului administrativ juridic, aceste noţiuni au fost deja examinate în cadrul temei „Serviciul public, funcţia publică şi statutul funcţionarului public“. În ceea ce priveşte responsabilitatea şi răspunderea juridică ca instituţii juridice, opiniile specialiştilor în domeniu diferă, uneori fiind chiar diametral opuse. În exprimarea curentă şi în literatura de specialitate se folosesc alternativ atît termenul de responsabilitate, cît şi cel de răspundere, de multe ori fiind confundaţi.
Nu găsim o poziţie comună asupra problemei abordate nici în studiile teoreticienilor din Republica Moldova. Astfel, în viziunea prof. B. Negru, responsabilitatea are o sferă mult mai largă decît răspunderea. În timp ce responsabilitatea se raportează la activitatea desfăşurată de persoană din propria iniţiativă, în baza alegerii libere a obiectivelor din mai multe variante posibile, răspunderea presupune realizarea unui comportament definit prin norme sociale[1].
Raportul instituţiilor juridice „responsabilitatea“ şi „răspunderea“ sînt privite astfel:
- Atît responsabilitatea juridică, cît şi răspunderea juridică se află în coraport direct cu responsabilitatea şi răspunderea socială. Mai mult decît atît, ele reprezintă una dintre formele lor de manifestare, alături de responsabilitatea şi răspunderea morală, politică, canonică.
- Responsabilitatea juridică şi răspunderea juridică sînt instituţii juridice separate care urmează a fi studiate, conştientizate şi aplicate în mod separat.
Responsabilitatea administrativ–juridică este precedată de apariţia raportului juridic de conformare, care este condiţionat de obţinerea forţei juridice a normei juridice de drept administrativ sau de obţinerea, în modul stabilit de actele normative, a statutului de subiect al administrării. Atît timp cît subiectul dreptului administrativ este responsabil faţă de prevederile normei de drept administrativ, de obligaţiile şi drepturile ce îi revin potrivit funcţiei deţinute, faţă de el nu poate fi aplicată constrîngerea statală, inclusiv răspunderea administrativă.
Răspunderea administrativ–juridică este consecinţa depăşirii responsabilităţii. Numai atunci cînd subiectul dreptului administrativ a devenit iresponsabil faţă de prevederile legale, nu şi‑a executat obligaţiile sau a admis un abuz de drepturi, care îi revin, el poate fi tras la răspundere administrativ–juridică, în cazurile şi în modul stabilit de lege.
Responsabilitatea administrativ–juridică ca o atitudine conştientă şi deliberativă de asumare de către subiectul dreptului administrativ a unor răspunderi şi riscuri faţă de modul de executare a prevederilor legale, a obligaţiilor, potrivit funcţiei deţinute, excluderea abuzului de drepturi oferite, conformarea regulilor de conduită, stabilite în domeniul serviciului pe care îl desfăşoară individul.
- Noţiunea de răspundere juridică este studiată mult mai amplu decît responsabilitatea. Răspunderea juridică, în mod tradiţional, este analizată ca o instituţie fundamentală a dreptului, instituţie care tinde să ocupe centrul dreptului. Ea se regăseşte în fiecare materie, în toate direcţiile se ajunge la această problemă a răspunderii, în dreptul public şi în dreptul privat, în domeniul persoanelor sau al familiei, precum şi în acela al bunurilor; ea este a tuturor momentelor şi a tuturor situaţiilor, răspunderea devine punctul nevralgic comun al tuturor instituţiilor noastre.[2]
„Răspunderea juridică reprezintă o categorie prin care este desemnată obligaţia subiectului de drept responsabil de a suporta consecinţele nerespectării unei norme juridice în vigoare în vederea restabilirii ordinii de drept în societate“[3].
În baza definiţiilor prezentate (precum şi a altora), evidenţiem trăsăturile de bază ale acestei instituţii juridice:
— răspunderea juridică este obligaţia de a suporta consecinţa juridică a faptei ilicite;
— această obligaţie revine unui subiect de drept responsabil;
— obligaţia apare ca urmare a constrîngerii statale prin aplicarea sancţiunilor juridice;
— răspunderea juridică nu poate fi redusă la o simplă obligaţie;
— aplicarea sancţiunilor juridice are drept scop afirmarea ordinii de drept şi resocializarea persoanei faţă de care ele sînt aplicate.
Răspunderea juridică este una dintre formele răspunderii sociale. În literatura juridică şi legislaţia naţională, în calitate de forme ale răspunderii juridice, sînt acceptate: răspunderea disciplinară; răspunderea materială (civilă); răspunderea administrativă; răspunderea penală. Odată cu adoptarea Codului contravenţional al Republicii Moldova (2008), este acceptată de jure încă o formă a răspunderii juridice — răspunderea contravenţională.
Răspunderea juridică reprezintă reacţia statului (societăţii) la depăşirea responsabilităţii juridice (transformarea raportului juridic de conformare în cel de conflict) prin aplicarea faţă de autor de către organul împuternicit, în modul stabilit de lege, a uneia dintre formele juridice de constrîngere statală, potrivit faptei ilicite comise cu vinovăţie[4].
[1] Negru B. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău: Bons Offices, 2006, p. 45‑46.
[2] Iorgovan A. Drept administrativ. Tratat elementar. Vol. II. Bucureşti: Editura Hercules, 1993, p. 193.
[3] Baltag D. Teoria răspunderii şi responsabilităţii juridice, Op. cit., p. 135.
[4] Guţuleac V. Tratat de drept contravenţional. Op. cit., (2009), p. 132.