Exista reguli procedurale clare cu privire la aceste activitati, dar nu la acestea ne vom referi, ci la unele greseli care se comit în ridicarea, manipularea, prezentarea actelor contestate, câtşi în colectarea materialelor de compartie.
Actele în litigiu (contestate, suspecte) vor trebui intotdeauna manipulate cu atentie, folosind pecâtposibil manusi sau pensete. Ele pot sa fie purtatoarea ale unor urme(papilare, resturi de grafit de la copierea traseeelor, etc. ) pe care o gresita ridicare şi manipulare sa le distruga sau sa le altereze.
în acelasi sens, este total gresita practica de a prinde axctelec în litigiu prin coasere la dosar, sau prin gaurire cu ace de gamalie, ori prin capsare alaturi de probe. Toate aceste manevre produc ume noi, du când în general la ceea ce specialistii numesc"contaminarea urmelor ". Astfel, o coasere la dosar sau o prindere cu ac de gamalie poate sa distruga sau sa acopere o urma de prindere anterioara cu ac de gamalie, realizata cu ocazia fixarii unui act sub cel fals în scopul copierii prin trasnsparenta a unei semnaturi.
Nu se vor face mentiuni scrise pe actul suspect, fiind total gresita practica instantelor de a mentiona pe actele în litigiu:
"Vizat spre neschimbare". Actele în litigiu trebuie impachetate în plicuri, evitand plierea şi şi gilandu‑se plicul. Pe plic se va mentiona conţinutul . Plicul poate fi ulterior cusut la dosar fara a se gauri actul contestat.
Actele rupte vor fi recuperate bucata cu bucata. Dupa recuperare se va proceda la recompunerea lor pe o suprfata plana(o bucata de sticla). La aceasta operatie se va tine seama de urmele de pliere, de continuitatea randurilor, de dimensiunile şi forma unor desene, etc. Actul refăcut va fi fotografiat. El pote fi acoperit cu o spuma de poliacetat de vinil care după evaporare ramane sub forma unei pelicule protectoare.
Actele arse(total sau partial)
Ridicarea şi conservarea acetora se face prin diverse metode în functie de gradul lor de distrugere. In primul rand‑NU se vor stropi cu apa actele careîncă ard sau careîncă fumega, Aceasta actiune ar duce la distrugee cenusei care poate fi exploatata la identificarea unor resturi de text.
Hartia arsa NU se va prinde cu mana!, ci se va crea un curent usor de aer cu un carton, ridi când actul ars şi introdu când dedesubt o coala de hartie(carton), apoi se va ambala totul intr‑o cutie cu vata pentru a nu continua distrugerea actului ars.
Atunci când materialul nu este ars în intregime se poate proceda la evidentierea scrisului de pe act, dacă acesta este realizat cu creionul, cu cerneluri ferogalice, cu masina de scris, sau prin tiparire‑de oarece, aceste substante sunt rezistente la temperaturi inalte. Actul va fi în prealabil tratat în mediu umed(aburi)sau prin pulverizare cu uleiuri minerale, apoi se trece la examinarea în radiatie UV sau IR, exploatandu‑se capacitatea de reflexie a substantelor folosite la scriere. [1]
Culegerea materialelor de comparaţie
Materialul de comparaţie este foarte important pentru calitatea concluzei asupra unui act suspect. De calitatea şi veridicitatea materialului de comparaţie depinde în mare masura precizia şi profunzimea constatarilor expertului.
Este necesar ca la selectarea materialului de comparaţie sa se porneasca numai după o buna observare a actului contestat. Aceasta permite organului de ancheta sau instantei de judecata sa inlature din materialul de comparaţie acele acte care au fost prezentate"pro causa", ele fiind în fapt chiar unele falsuri. Uneori, in lipsa unui mateial corespunzator, partile depun ca material autentic de comparaţie acte contrafăcute în scopul de a corespunde cu actul în litigiu care este şi el un fals.
Materialul de comparaţie va trebui sa cuprinda acte datand din perioade anterioarecâtşi contemporane actului în litigiu ( luna, an ).
Expresie a rolului activ, magistratul sau organul judiciar va trebui sa recolteze materiale pentru comparaţie continand scris şi semnaturi cu garantii de autenticitate(de exemplu contracte autentice de cumparare a locuintei, carti de munca, etc. ).
Desi se cere destul de des stabilirea vechimii anumitor acte, trebuie aratat ca precizia cu care poate fi stabilitat aceasta vechime este relativa, ea variind de la aprecieri probabile la concluzii cu marja de eroare de 15‑20 de ani în functie de timpul scurs de la data afirmativa a intocmirii actului contestat.
[1] Dumitru Sandu‑op. cit.