Ascultarea inviunitului sau inculpatului este o activitate procesuala şi de tactica criminalistica , efectuata de către organul de urmarire penala, in scopul stabilirii unor date cu valoare probanta necesare aflarii adevarului în cauza. Cu aceasta ocazie invinuitul, inculpatul poate face marturîşi ri complete sau doar partiale, cu privire la infractiunea savirsita şi la circumstantele legate de comiterea ei. Exista însă şi posibilitatea ca acesta sa manifeste un comportament şi mulat, incercind sa se sustraga de la raspunderea penala, recunoscind alte roluri sau alte actiuni (de exemplu sa recunoasca doar ca ar fi stat de paza la comiterea furtului, sau sa recunoasca doar ca a scos bunul din unitate după ce acesta a fost sustras de un alt autor, etc. ).
Etapele ascultarii pot fi cuprinse in:
1 Pregatirea ascultarii
în aceasta etapa se vor stabili problemele care urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii , tactica de ascultare, precum şi materialul probator ce urmeaza a fi folosit în cursul ascultarii tinand cont de particularitatile fiecarei infractiuni în parte, de imprejurarile comiterii faptei, de personalitatea şi psihologia faptuitorului/faptuitorilor. Datele preliminare despre aceştia :antecedente penale, mediu socio‑familial de provenienta, pregatire scolara, comportament anterior etc. pot fi foarte importante pentru buna pregatire şi realizarea cu succes a ascultarii.
2 Studierea materialului cauzei
Pe aceasta baza vor fi stabilite persoanele care urmeaza a fi audiate în cauza în calitate de invinuiti sau inculpati, faptele care au fost retinute în sarcina acestora, participantii, calitatea şi contributia lor la comiterea faptei, problemele ce urmeaza a fi lamurite prin intermeiul audierii.
Studiul materialului trebuie făcut cu obiectivitate, atit cu observarea probelor în acuzare cit şi a celor în aparare, a circumstantelor atenuante sau agravante.
- Cunoasterea invinuitului sau inculpatului
O buna stapinire a datelor cauzei presupune, pe linga cunoasterea faptelor concrete comise de către autorul faptei şi preocuparea pentru cunoasterea trasaturilor personalitatii şi a profilului psihic ale acestuia.
Date de acest gen se pot obţine pe mai multe cai , atit directe cit şi indirecte. In cadrul activitatilor de informare indirecta se inscriu:investigatii cu privire la persoana sa, date rezultate din cercetarea la faţa locului , verificari la cazierul judiciar şi în evidentele operative, audieri ale altor martori sau invinuiti, studierea unor inscrisuri ce emana de la inviunit sau inculpat. Pe cale directa, se pot obţine date prin intermediul unor perchezitii, aplicare de sechestru, retinere sau arestare, precum şi prin audiere.
- Intocmirea planului de ascultare
Urmarea pregatirii audierii se poate intocmi un plan de ascultare. Acesta va avea în vedere urmatoarele aspecte:
‑problemele ce urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii;
‑materialul probator ce va fi utilizat în cursul ascultarii;
‑forta probatorie a materialului existent(probe directe, indirecte, mijloace materiale de proba);
‑momentul operativ oportun pentru utilizarea materialului probator în ancheta;
‑datele cunoscute despre personalitatea şi psihologia celui ce
urmeaza a fi ascultat.
Intocmirea acestui plan este recomandabila anchetatorilor cu mai putina experienta . Interesul este ca , pe masura cresterii experientei sa creasca şi nivelul de pregatire în instrumentarea corecta a cauzelor.
- Asigurarea prezentei aparatorului.
Prezenta aparatorului este obligatorie în situatiile prevazute de lege, după inceperea urmaririi penale în cauza, însă nu se va permite aparatorlui sa intervina în desfasurarea ascultarii, in scopul obstructionarii relatarilor.
Etapele ascultarii invinuitului sau
inculpatului
Conform prevederilor art. 7o din C. pr. Pen. , ascultarea invinuitului sau inculpatului parcurge trei etape:
- verificarea identitatii , urmata de punerea în vedere a invinuirii şi garantarea dreptului la aparare.
- ascultarea relatarii libere.
- adresarea de intrebari şi ascultarea raspunsului(ascultarea dirijata).
Privitor la verificarea identitatii trebuie sa aratam ca ea este de natura sa duca la evitarea greselilor şi neintelegerilor privind datele de identitate ale persoanei ce va fi ascultata. după luarea datelor de identitate, invinuitului i se vor aduce la cunostiinta invinuirile(invinuirea)explicindu‑i , dacă e necesar esenta acesteia.
în aceasta etapa vor putea avea loc anumite discutii prealabile(in cazul unei ascultari primare)care sa permita o prima ''tatonare''ainvinuitului ca persoana, preocupari, mentalitati, pregatire profesionala, etc. Pe aceasta cale se poate realiza o apropiere psihica, de natura sa conduca adeseori la o atitudine şi ncera.
Etapa relatarilor libere
Odata cu trecerea ascultarii în aceasta faza se va cere celui ascultat sa relateze depsre fapta comisa cit mai pe larg, fara a omite nimic , cerindu‑i‑se sa invoce şi probele pe care le considera necesare în apararea sa.
în timpul relatarilor libere vor fi respectate cu strictete urmatoarele reguli tactice:
‑Nu se va incerca obţinerea recunoasterii cu orice pret a savirsirii faptei; recunoasterea nu este ''regina probelor''si are aceeasi valoare probatorie cu celelalte probe cu care se coroboreaza.
‑Nu se va intrerupe firul relatarilor prin formularea de noi intrebari, sau prin darea unor replici. schiar atunci cind se observa nesinceritate, invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa termine relatarea. Atunci cind se observa ca relatarea se indeparteaza de subiect şi include aspecte care nu au legatura cu cauza, discutiava fi reorientata spre aceasta, cerindu ‑ se declaratii asupra fondului cauzei.
în cazul în care fapta pentru care este cercetat este susceptibila de incadrari diferite sau dacă este vorba de mai multe fapte, ascultarea trebuie sa priveasca fiecare imprejurare în parte. La terminarea relatarii libere cu privire la imprejurarea respectiva , sau cu privire la o anumita fapta ce este cercetata, urmeaza a fi adresate intrebari în legatura cu acele episoade. Numai după lamurirea completa a imprejurarilor unei anumite fapte se poate trece la ascultarea relatarilor libere cu privire la alte fapte.
Prin intermediul relatarii libere poate fi cunoscuta şi analizata pozitia faptuitorului prin compararea celor prezentate cu probatoriul existent la dosarul cauzei. Observatiile rezultate în acesta faza vor putea fi utilizate la stabilirea procedeelor tactice care urmeaza a fi utilizate în continuare. Chiar atunci când ne aflam în faţa unui invinuit / inculpat care neaga în totalitate fapta, denaturand adevarul, nu se va adopta o pozitie ostila, nici reactii rigide, de oarece printr‑o buna adoptare a tacticii în continuare va putea fi dovedita pozitia recalcitranta, obstructionista a celui ascultat.
Ascultarea dirijată ( adresarea de întrebări)
Moment deosebit de important al ascultarii, acesta etapa dă masura calitatilor anchetatorului, a modului în carea pregatit ascultarea, spiritul de observatie, initiativa şi perspicacitatea sa.
Intrebarile ce vor fi adresate vor viza obţinerea unor explicatii complete asupra tuturor faptelor ce au fost retinute, verificarea şi cunoasterea tutturor argumentelor invocate în aparare. Pentru obţinerea unor date noi, necunoscute anterior, în legatura cu faptele de importanta, esentiale pentru cauza, a lamuririi complete a explicatiilor invinuitului sau inculpatului, se vor adresa intrebari asftel incit sa nu mai ramina aspecte neclarificate în declaratie.
De asemenea, se va insista pentru obţinerea de date şi detalii cu privire la anumite fapte necesare pentru verificarea şi nceritatii declaratiilor. Se va urmari demascarea declaratiilor nesincere, cind acestea vin în contradictie cu probatoriul administrat, existent dosarul cauzei.
Intrebarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii
‑sa fie clare şi precise:
‑sa fie formulate la nivelul de intelegere al celui ascultat,
‑sa nu fie sugestive:
‑sa oblige la un raspuns complet/relatare şi sa nu gemereze raspunsuri de genul ''DA'' , ''NU''.
‑sa nu puna în dificultate pe cel ascultat atunci cind acesta este şi ncer , interesat în declararea adevarului.
în procesul ascultarii pot fi folosite mai multe multe categorii de intrebari, in raport cu scopul urmarit, cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor ce urmeaza a fi clarificate.
In acest sens pot fi adresate :
- Intrebari tema‑care vizeaza fapta în ansamblul ei, avand un caracter general.
- Intrebari problema‑care urmaresc lamurirea unor aspecte ale activitatii ilicite, sau ale cauzei.
- Intrebari detaliu‑care au un caracter strict limitat la anumite amanunte, prin care se urmareste obţinerea de explicatii ce pot fi verificate. Acete intrebari pot fi :de precizare, de completare, de control. Prin adresarea acestor intrebari se urmareste determinarea cu exactitate a imprejurarii în lamurirea unor aspecte omise cu ocazia relatarii libere, pentru verificarea şi nceritatii şi constantei în declaratii a celui ascultat.
Procedee tactice utilizate în ascultarea invinitului sau inculpatului. Aceste procedee tactice şi nt folosite pentru prezentarea probelor privind vinovatia.
Audierea progresiva Asa cum o arata şi denumirea, acesta modalitate se bazeaza pe prezentarea gradata a probatoriului. Mai intai vor fi prezentate probele de mai putina importanta(cele care privesc amanunte secundare ale infractiunii)apoi cele mai importante, cel care privesc faptul principal. Acesta gradare poate sa determine pe cel ascultat sa renunte la eventuale declaratii mincinoase făcute anterior.
Audierea frontala Se realizeaza prin prezentarea neasteptata a celor mai puternice probe. Acesta abordare directa, frontala, este menita sa sparga verigile fragile ale apararii invinuitului, urmarind determinarea acestuia la declaratii şi ncere.
Din punctul de vedere al relatiei psihologice anchetator‑ anchetat, aceasta trebuie sa evidentieze contactul cu o autoritate. Se va mentine o atitudine sobra , politicoasa , dar rezervata, profesionala prin tinuta şi vocabularul anchetatorului.
Acesta va solicita lamuriri, va pune intrebari, creind un climat de natura a atrage increderea şi respectul celui ascultat.
Cind invinuitul sau inculpatul va invoca un anumit alibi , i se vor cere lamuriri cu privire la unele amanunte din cursul
relatarilor libere. Daca apar unele inadvertente, neconcordante, se vor cere suplimentar explicatii, se vor solicita de exemplu prezentarea biletelor de calatorie atunci cind se sustine lipsa din localitate la data comiterii faptei, eventuale alte acte doveditoare ale acestui fapt‑bilete de cazare hotel, bilete de iesire din spital, delegatii, etc.
în general se vor realiza ascultari repetate menite sa asigure verificarea şi completarea declaratiilor date la prima ascultare. Prin intermediul ascultarilor se vor urmari a fi evidentiate momentele deosebit de importante ale aparitiei ideii infractionale, ''lupta motivelor''si deliberarea sau luarea hotaririi*. In aceste conditii faptul ilicit nu ramine o simpla achizitie aleatorie, periferica în constiinta autorului ci se contureaza ca o structura infractionala stabila, cu incarcatura denatura psiho‑afectiva specifica, şi cu un rol motivational bine definit.