Data fiind situatia deosebită sub aspectul dezvoltarii psihice şi fizice a persoanelor minore, aflate în faza conturarii personalitatii, a acumularii unor cunostiinte de viata şi profesionale ascultarea acestora comporta unele elemente de dificultate suplimentare.
Ascultarea minorilor presupune o şi mai atenta pregatire, ceruta de situatia oarecum speciala, de necesitatea cunoasterii personalitatii minorului sub multiplele ei aspecte, adoptind o tactica de ascultare corespunzatoare virstei acestuia. Trebuie cunoscute şi intelese particularitatile de psihologie specifice fiecarei virste din cadrul minoratului. Se vor obţine date prealabile din mediul familial, scolar, de la locul de munca precum şi cu privire la preocuparile, cercul de preieteni, activitatile preferate de minor.
Din discutiile cu rudele, parintii, profesorii şi prietenii minorului va putea fi conturat un portret psiho‑afectiv şi intelectual, de natura a permite o buna planificare a strategiei de ascultare. Vor putea fi stabilite persoanele cu care comunica mai usor, care il pot influenta, în care are mai multa incredere, putind fi alese dintre acestea pentru a asista la ascultarea minorului.
În aprecierea declaratiilor se va tine seama de specificul virstei, de influentele posibile ale ''teribilismului'' adolescentei, de limitele experientei de viata şi ale bagajului intelectual. Cu toate acestea, declaratiile minorului nu vor trebui privite cu ironie sau superioritate, de oarece o atitudine prea rece a anchetatorului va putea genera un recul, un refugiu şi deci va ingreuna comunicarea. De asemenea, o atitudine prea laxa, ar putea atrage tendinta minorului de a fabula .
Ascultarea minorului va fi precedata de desfăşurarea unor discuţii prelabile menite sa usureze stabilierea unor relatii de incredere intre minor şi organul judiciar. Discutiile vor putea fi orientate spre dezvaluirea preocuparilor minorului, fa când u‑se apoi o trecere treptata spre ascultarea relatarii libere.
Relatarea libera va fi precedata de prezentarea calitatii în care este ascultat, cu prezentarea invinuirii cerindu‑se sa redacteze o declaratie scrisa asupra acesteia.
Se vor respecta aceleasi reguli de sobrietate în ascultarea relatarilor libere, fara interventii inutile, sau mimici sugestive, care mai ales în cazul minorilor pot aduce rezultate nedorite: fabulatie copilareasca, negarea oricaror fapte, refugiul n mutism, s. a. Nu se vor face amenintari sau promîşi uni de crearea unei situati mai dificile sau mai usoare în proces, de oarece ele ar afecta în mod evident şi nceritate declaratiilor minorului.
Faza de ascultare dirijata - presupune orientarea în punerea acestor intrebari în functie de natura faptei, de modul şi conditiile săvârşirii, de pozitia procesuala precum şi de trasaturile de personalitate ale minorului desprinse în cursul pregatirii şi al realizari ascultarii. Vor fi adresate, în functie de ansamblul problemelor ce trebuie detaliate, intrebari privind momente şi relatii anterioare comiterii faptei, intrebari privind elemente din timpul comiterii faptei cit şi intrebari privind anumite evenimente, atitudini, discutii, după comiterea faptei. [1]
Se vor pune intrebari clare, fara tenta sugestiva, fara mai multe intelesuri.
[1] *I. Mircea‑Tactica audierii martorilor‑Studia Universitatis 1974