Pin It

     Sub aspect criminalistic, recunoasterea are ca scop stabilirea identitatii unui obiect, persoana, animal.  Metoda obisnuita se bazeaza pe examinarea directa a subiectuui de identificat. 

     Prezentarea pentru recunoastere va fi precedata în mod necesar de o ascultare amanuntita a persoanei care urmeaza sa faca recunoasterea.  I se va cere sa declare asupra imprejurarilor în care a vazut subiectul de identificat şi  sa indice detaliile, amanunte, caracteristicile pe care îşi  intemeiaza identificarea. 

     Pentru recunoastere se va forma un grup de cel putin trei.  In cazul identificarii persoanelor se vor alege alaturi de persoana ce urmeaza a fi identificata , persoane de acelai sex, de talie şi  varsta cât mai apropiata, evitand diferentele frapante de inaltime sau imbracaminte.  In masura posibilului, dacă la locul unde a fost vazuta, persoanade identificat indeplinea o anumita activitate i se va cere sa execute acele miscari(de lovire, tarare, ridicare). 

     Desi, de regula, prezentarea pentru recunoastere se face în grup, se poate alege şi  modalitatea prezentarii succesive a persoanelor din grup, cerand persoanei care face identificarea sa indice a cata este persoana recunoscuta.  Acest procedeu este utilizat  când  cel ce trebuie recunoscut a fost vazut în miscare, in deplasare. 

NU se vor face sugestii, sau gesturi edificatoare, cel ce trebuie identificat nu va fi prezentat în zeghe sau cu catuse la mana.  Daca raspunsul celui ce identifica este pozitiv, se vor efectua fotografii ale grupului de recunoastere, apoi se va fotografia persoana care identifica indi când  obiectul sau persoana recunoscute.  Sunt deosebit de utile inregistrarile video, pe lângă   fotografii, de oarece unele unghiuri de imagine pot avea efecte inselatoare. 

     Atunci  când  persoana declara ca nu poate recunoaste nici o persoana sau obiect dintre cele prezentate se va avea in vedere  atât posibilitatea existentei unei temeri sau retineri de a identifica de teama unor ulterioare razbunari, ca şi posibilitatea ca,  intr‑adevar,  cel cautat sa nu se afle în grupul respectiv. 

     Fotografiile  se anexeaza la dosarul cauzei. Tot cu ocazia aceasta se intocmeste un proces verbal în care se consemneaza rezultatele obtinute şi  modul de desfasurare, fiind şi  acesta anexat la dosar. 

     Pentru recunoasterea cadavrelor , prezentarea se face numai individual, şi  numai  după  ce s‑a făcut toaleta cadavrului(spalarea sangelui, coaserea plagilor, s.  a.  m.  d.  ).  Si în acest caz prezentarea pentru recunoastere va fi precedata de o ascultare amanuntita , in care se vor cere detalii cu privire la amanunte ca defecte fizice, semne particulare, tatuaje, cicatrici, etc.  La prezentarea cadavrului se va cere sa fie din nou amintite aceste detalii în baza carora se recunoaste cadavrul. 

     Aceleaşi reguli rămân valabile şi necesare ( grup de cel putin trei,  ascultarea prealabilă,  evitarea sugestiilor,  efectuarea de fotografii,  inregistrări video, ) şi  în cazul recunoasterii obiectelor.   Se va insista asupra unor detalii particulare: defecte,  urme de reparaţii,  uzuri,  culoare,  etc.   Dacă este posibil,  se vor crea condiţii de iluminat asemănătoare cu cele în care a fost văzut obiectul,  iar în procesul verbal se va mentiona modul de  fixare: foto,  video, ca şi condiţiile de lucru ‑ iluminat natural,  artificial,  etc.  tipul de film şi de aparat folosite,  durata activităţii,   orele de începere şi încheiere.  etc. 

Avantajul inregistrărilor video este că activităţile pot fi prezentate repetat completelor de judecată în integralitatea desfăşurării lor.