În cadrul tradiţional al psihologiei juridice de la noi s-a instituit un cerc de probleme ce ţin preponderent de domeniul penal. Acestea îşi au geneza încă în timpul apariţiei ştiinţei date, strâns legată de criminalistică şi criminologie, deservind cu deosebire cercetarea infracţiunii şi a comportamentului părţilor încadrate în procesul anchetei (învinuitului, martorului, victimei, agentului judiciar), contribuind, în aşa fel, la calificarea juridică a crimei şi la organizarea activităţii de recuperare socială în instituţiile speciale.
De fapt, această ştiinţă, pe care am definit-o ca sinteză a două domenii - drept şi psihologie - şi-a menţinut caracterul preponderent aplicativ, practic, precum şi legătura cu ştiinţele paternale. Însă contemporaneitatea i-a modificat obiectivele, i-a amplificat cadrul de studiu, confruntând-o cu necesitatea unei perfecţionări permanente.
Perioada contemporană, care în contextul geopolitic al Europei de Est pune problema edificării unui stat de drept şi a optimizării activităţii tuturor institutelor juridice, cere un studiu mai larg al problemelor psihologice ale cadrului judiciar, punând în discuţie socializarea individului şi asimilarea de către acesta a normelor de drept în vederea formării unor conduite în armonie cu normativitatea socială, determinarea criminalităţii de către un şir de factori psihologici şi sociali, aspectele psihologice ale activităţii legislative, de aplicare a normei de drept şi de organizare a condiţiilor necesare în vederea respectării acesteia. Odată cu lărgirea spectrului de specializări în drept se cer a fi puse problemele psihologiei relaţiilor sociale în care sunt implicaţi agenţii judiciari, ale dreptului civil, al muncii, internaţional, antreprenorial etc. Unele chestiuni, examinate şi anterior în psihologia juridică, necesită o aprofundare şi dezvoltare. Acestea sunt psihologia organizării duelului judiciar, a apărării în instanţa de judecată, a diferitor tipuri de procese, chiar a reflectării publice a problemelor de drept, inclusiv în mass-media, şi rolului acesteia în educarea conştiinţei de drept. Toate aspectele reflectate mai sus reies din necesitatea de perfecţionare a ştiinţei psihologic-juridice, determinată de reformarea întregului sistem de drept.
Psihologia juridică, fiind o ştiinţă şi o practică de activitate, realizează un şir de obiective, care sunt supuse obiectivului general: sinteza ştiinţifică a cunoştinţelor psihologice şi juridice în scopul reflectării esenţei categoriilor fundamentale ale dreptului, cercetarea particularităţilor psihice, psihologice şi sociale care determină comportamentul subiecţilor relaţiei de drept în diverse situaţii, facilitarea procesului de conştientizare de către agenţii judiciari a comportamentului uman, prin aplicarea volumului de cunoştinţe speciale psihologice.
În scopul realizării acestui obiectiv-cheie se conturează un şir de obiective teoretice:
- sinteza ştiinţifică a cadrului conceptual juridico-psihologic şi determinarea domeniilor de aplicare a lui;
- perfecţionarea aparatului teoretico-conceptual (a sistemelor de noţiuni care deservesc nu doar psihologia judiciară, dar şi dreptul în general), precum şi elaborarea unor termeni noi, în conformitate cu realizările ştiinţifice curente şi realitatea socială în schimbare, punerea lor în uz;
- elaborarea modelelor teoretico-explicative ale fenomenelor psihice şi psihosociale implicate în drama judiciară;
- validarea şi adaptarea aparatului conceptual şi a modelelor teoretico-explicative, utilizate în psihologia generală şi psihosociologie, necesităţilor domeniului activităţii judiciare.
Deoarece psihologia judiciară este, în primul rînd, o ştiinţă aplicativă, ea urmează să realizeze şi anumite obiectivele empirice:
- stabilirea unei metodologii specifice de cercetare a realităţii psihice şi psihosociale, a fenomenelor specifice, întâlnite în activitatea judiciară;
- determinarea prin intermediul unor cercetări teoretico-empirice concrete a legităţilor manifestării fenomenelor psihice şi realităţii sociale în drama judiciară;
- oferirea organelor de drept a informaţiilor cu referinţă la particularităţile activităţii psihice a indivizilor implicaţi în drama judiciară;
- ajutor practic organelor judiciare în stabilirea adevărului şi aplicarea corectă a legii, în evitarea erorilor condiţionate de cauze psihologice;
- elaborarea şi promovarea unor programe de recuperare şi readaptare, reintegrare socială a infractorilor;
- organizarea unor programe de acţiune socială preventivă;
- asistenţa psihologică în forma expertizelor pe parcursul procesului penal, de terapie psihologică în perioada detenţiei şi post-detenţie.
Realizarea acestor obiective permite elucidarea răspunsurilor la un şir de întrebări pe care şi le adresează atât cei ce administrează justiţia, cât şi psihologii ce au tangenţe cu agenţiile judiciare:
- Care sunt factorii psihologici şi psiho-sociali ce determină comportamentul persoanelor implicate în drama judiciară (infractor, victimă, martor, agent judiciar)?
- De ce este determinat fenomenul recidivismului?
- Cum poate fi cercetată personalitatea infractorului, în ce măsură pot fi utilizate schemele tipologice generale?
- Ce tehnici şi metode psihologice pot fi eficient utilizate în cadrul procesului penal şi civil?
- Cum poate fi explicată psihologic adaptarea sau neadaptarea infractorilor privaţi de libertate la condiţiile de trai şi activitate în instituţiile speciale, ce măsuri psihologice pot contribui la recuperarea socială a lor?
- Ce modalităţi de acţiune ce efect de inhibare a pulsiunilor criminale la nivel social pot fi utilizate în fiecare cadru social concret?
- Care este rolul expertizei psihologic-judiciare în stabilirea adevărului şi când poate fi utilizat acest serviciu?
Necesitatea de a răspunde la toate aceste întrebări a determinat următoarea structură a psihologiei juridice:
- Cadrul de studiu, obiectul, obiectivele, sarcinile, metodologia şi metodele utilizate în psihologia juridică.
- Psihologia dreptului, care studiază problemele reflectării fenomenelor de drept, funcţionalitatea normei juridice, procesul formării personalităţii şi adaptării individului uman la cerinţele sociale, orientarea comportamentului acestuia: normativă, pro- sau antisocială, elucidează măsurile în vederea perfecţionării educaţiei juridice, formării conştiinţei de drept.
- Psihologia reglementării activităţii civile, cadrul problemelor ce ţin de aspectele psihologice ale relaţiilor de proprietate, economice şi interumane, care se află în domeniul de cercetare al dreptului civil şi ramurilor lui.
- Psihologia infractorului şi a comportamentului infracţional: psihologia personalităţii criminale, a criminalităţii în grup şi organizate, a delincvenţei juvenile. Este consacrată problemelor criminalităţii: formării orientărilor criminale, motivaţiei antisociale, rolului factorilor interni - psihici, şi externi - sociali în comiterea infracţiunii. Facilitează cunoaşterea personalităţii infractorului, deservind cercetarea penală, calificarea judiciară, procesul de recuperare socială a celor ce au venit în conflict cu legea, precum şi profilaxia comportamentului criminal.
- Psihologia judiciară, a activităţii în domeniul procedurii penale şi civile, care cercetează aspectele psihologice ale procesului penal şi civil - ale urmăririi penale (inclusiv ale comportamentului învinuitului, victimei, martorului), expertizei psihologic-judiciare, precum şi ale dezbaterilor judiciare, ţinând cont şi de momentele de etică psihologică judiciară.
- Psihologia detenţiei: probleme psihologice ale infractorilor supuşi privării de libertate, metode de diagnosticare a comportamentului delincvent şi de recuperare socială a infractorilor.
Totalizarea celor remarcate de sus ne permite o definiţie amplă a psihologiei juridice. Psihologia juridică este o disciplină distinctă teoretic-aplicativă care studiază persoana umană implicată în drama judiciară şi cadrul psihologic şi sociopsihologic care determină comportamentul ei. Fundamentată pe ştiinţele psihologice şi juridice înrudite ea stabileşte mecanismele psihice şi sociale ale comportamentului personalităţii în cauză, determină factorii esenţiali (psihici, psihologici şi sociali) care îl influenţează, utilizând metode adecvate de diagnosticare, apreciere corectă a conduitelor stabileşte şi aplică programe de corectare a comportamentului criminal, realizând în final sarcina de bază a organelor judiciare - respectarea legilor într-un stat de drept.