Cît priveşte repararea unor prejudicii, trebuie să luăm în considerare două probleme principale, titularul şi întinderea responsabilităţii administrative.
3.2.1. Obligaţia de a repara prejudiciile cauzate prin acţiunea administraţiei revine, de fapt, administraţiei, dar aceasta nu acţionează decît prin persoane fizice, care sînt funcţionari publici, autori concreţi ai pagubelor imputabile activităţii administrative.
Dreptul administrativ a consacrat existenţa atît a unei responsabilităţi personale a funcţionarului pentru culpa personală, cît şi o responsabilitate a administraţiei pentru culpa serviciului. Aceste două forme nu se exclud reciproc, dimpotrivă, ele reprezintă chiar o garanţie a reparării prejudiciului cauzat particularului (victimei), a drepturilor sale.
3.2.2. Cît priveşte întinderea responsabilităţii administrative, aceasta poate fi mai mult sau mai puţin extinsă, în funcţie, mai ales de circumstanţele faptului producător de prejudicii, dar şi al naturii funcţiei publice din momentul în care a fost cauzat.
3.3. Condiţiile de existenţă a răspunderii administrative patrimoniale. Orice responsabilitate, în dreptul public, ca şi în dreptul privat, presupune reunirea a trei condiţii: existenţa unui prejudiciu, posibilitatea de a atribui acest prejudiciu la o persoană determinată, imputabilitatea prejudiciului, în sfîrşit, un fapt generator ce reprezintă anumite caracteristici juridice de unde decurge obligaţia de a repara prejudiciul.
3.3.1. Prejudiciul. Acesta nu deschide dreptul la reparaţie decît doar în baza anumitor caracteristici intriseci. Astfel:
- a) prejudiciul trebuie să fie cert. Este exclus prejudiciul eventual;
- b) prejudiciul trebuie să fie special, adică distinct faţă de una sau mai multe victime;
- c) prejudiciul trebuie să fie anormal, el trebuie să exceadă inconvenienţele inerente funcţionării unui serviciu, obligaţii care se impun oricărei vieţi colective;
- d) prejudiciul trebuie să se încadreze într‑o situaţie juridică protejată.
3.3.2. Imputabilitatea. Prejudiciul va putea fi reparat numai atunci cînd el este imputat de fapt unei persoane publice determinate.
3.3.3. Faptul prejudiciabil. Principii generale. Orice prejudiciu nu atrage în mod necesar pentru autorul său, obligaţia de a‑l repara. Aceasta nu există decît în măsura în care actul care a generat prejudiciul reprezintă anumite caracteristici ce fundamentează responsabilitatea. În dreptul privat, acesta este numai actul culpabil, cel care obligă pe autorul său; în mod excepţional, responsabilitatea poate fi determinată de crearea unui risc ce se realizează.
Responsabilitatea puterii publice, de asemenea, este normal legată de culpă; în mod excepţional, ea poate să existe în absenţa culpei. Dar culpa administrativă, sau culpa de serviciu, reprezintă, prin raportare la culpa civilă, caractere originale, pe cînd responsabilitatea fără culpă, deşi subsidiară, este mult mai dezvoltată decît în dreptul privat şi nu se fundamentează exclusiv pe riscul creat.
Culpa de serviciu este definită ca o neglijenţă în funcţionarea normală a serviciului, incumbînd unuia sau mai multor funcţionari din administraţie, dar neimputabilă lor personal.