Opiniile specialiştilor din domeniu cu privire la regimul juridic al răspunderii disciplinare sînt controverse. În scopul concretizării răspunderii disciplinare ca formă a răspunderii juridice fără a purcede la dezbateri ştiinţifice considerăm că răspunderea disciplinară trebuie să fie divizată în două modalităţi:
1) răspunderea disciplinară aplicată faţă de orice angajat (inclusiv faţă de toţi subiecţii administrării), în baza şi în modul stabilit de Codul Muncii;
2) răspunderea administrativ–disciplinară a subiecţilor administrării cu statut special (funcţionarii publici, poliţiştii, procurorii, judecătorii etc.), care se aplică potrivit procedurilor disciplinare speciale prevăzute în diverse acte normative (Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Legea cu privire la Procuratură, Statutul disciplinar al poliţistului etc.).
4.1. Indiscutabil că răspunderea administrativ–disciplinară are la bază ideile şi principiile fundamentale ale răspunderii disciplinare ca formă a răspunderii juridice unanim acceptată în doctrină şi în practică. În aceeaşi ordine de idei, răspunderea administrativ–disciplinară are trăsăturile sale în raport cu cea disciplinară, şi anume:
- Raporturile juridice ce ţin de răspunderea administrativ–disciplinară constituie obiectul reglementării şi investigaţiei dreptului public şi nu a celui privat;
- Subiect pasiv al răspunderii administrativ–disciplinare pot fi numai funcţionarii cu statut juridic special (funcţionarii publici, procurorii, magistraţii, poliţiştii etc.);
- Subiectul activ al răspunderii administrativ–disciplinare poate fi numai o autoritate publică sau reprezentantul ei. Decizia autorităţii publice privind aplicarea sancţiunii disciplinare faţă de autorul abaterii disciplinare are regim juridic de act administrativ;
- Abaterile disciplinare care servesc drept temei juridic pentru răspunderea administrativ–disciplinară şi sancţiunile disciplinare expres sînt prevăzute în acte juridice speciale (Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Legea cu privire la Procuratură, Statutul disciplinar al poliţistului etc.), şi nu în Codul Muncii;
- Sancţiunile disciplinare pot fi aplicate salariaţilor cu statut juridic special numai în conformitate cu procedura prevăzută în actele legislative şi administrative speciale etc.;
- Sancţiunile disciplinare, cu excepţia avertismentului, pot fi aplicate persoanelor cu statut juridic special numai după desfăşurarea cercetării de serviciu;
- Actul administrativ privind aplicarea sancţiunii disciplinare persoanei cu statut juridic special poate fi atacat în instanţa de contencios administrativ şi nu în instanţa de fond.
Concluzia de bază constă în faptul că temeiul juridic şi procedura aplicării răspunderii disciplinare sînt reglementate prin normele dreptului privat, pe cînd temeiul juridic şi procedura aplicării răspunderii administrativ–disciplinare ţin de obiectul reglementării dreptului public[1].
Răspunderea administrativ–disciplinară este o măsură de constrîngere statală şi se manifestă prin reacţia angajatorului la comiterea de către angajat a unei abateri disciplinare prin aplicarea faţă de el (ea) a unei sancţiuni disciplinare prevăzute de lege şi în modul stabilit de lege.
Răspunderea administrativ–disciplinară trebuie să rezulte din lege sau din alte acte juridice, care trebuie să definească şi „latura obiectivă“, adică acţiunile sau inacţiunile şi, evident, împrejurările de timp şi spaţiu în care acestea trebuie să se producă pentru a fi calificate drept abateri disciplinare.
4.2. Răspunderea administrativ–disciplinară a subiecţilor administrării cu statut juridic special. După cum deja s‑a menţionat, răspunderea administrativ–disciplinară se aplică numai faţă de subiecţii dreptului administrativ cu statut juridic special (funcţionarii publici, procurori, poliţişti etc.), potrivit procedurilor disciplinare speciale, prevăzute în diverse norme juridice ale dreptului public.
4.2.1. Răspunderea administrativ–disciplinară a funcţionarilor publici a fost deja examinată anterior în capitolul XI, iar aici reamintim doar că atît abaterile disciplinare, cît şi sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarilor publici, procedura de aplicare a lor sînt prevăzute în legea specială[2].
4.2.2. Răspunderea administrativ–disciplinară a procurorilor. Răspunderea administrativ–disciplinară faţă de procurori se aplică în strictă conformitate cu prevederile Legii cu privire la procuratură[3]. În legea nominalizată instituţiei răspunderii disciplinare a procurorilor şi procedurii respective sînt consacrate două capitole (IX şi X). Potrivit legii, procurorii pot fi traşi la răspundere administrativ–disciplinară pentru abaterea de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportament care prejudiciază interesele de serviciu şi discreditează imaginea procuraturii.
Abaterile disciplinare pentru care procurorii sînt traşi la răspundere administrativ–disciplinară sînt stabilite de lege în mod exhaustiv[4]. În timpul examinării cazului disciplinar, participarea procurorului tras la răspundere disciplinară este obligatorie. Dacă acesta lipseşte nejustificat de la şedinţă, Colegiul disciplinar este în drept să decidă examinarea cazului în lipsa lui. Persoana care a intentat procedura disciplinară are dreptul să participe la examinarea cazului disciplinar. Au dreptul să asiste la şedinţă şi alţi procurori.
4.2.3. Răspunderea administrativ–disciplinară a poliţiştilor. Statutul disciplinar are drept scop reglementarea relaţiilor de serviciu la compartimentul disciplinei de serviciu, în vederea impulsionării responsabilităţii disciplinare a poliţiştilor la îndeplinirea sarcinilor ce le revin.
Răspunderea administrativ–disciplinară a poliţistului este fondată pe prevederile Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului[5] şi Statutul disciplinar al poliţistului[6].
Activitatea reuşită şi legitimă a organelor de poliţie fără reglementarea disciplinei de serviciu nu poate fi.
Baza disciplinei de serviciu serveşte respectarea şi îndeplinirea de către poliţişti a prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, altor acte normative în vigoare, precum şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, respectarea jurămîntului, devotamentul faţă de interesele de stat ale Republicii Moldova, hotărîrea fiecărui poliţist de a apăra ordinea de drept, securitatea publică, drepturile, interesele legitime ale persoanei, comunităţii, integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa statului, de a‑şi îndeplini cu responsabilitate obligaţiunile de serviciu şi misiunile încredinţate.
Se consideră abatere disciplinară acţiunea sau inacţiunea poliţistului prin care se încalcă prevederile legii, ale altor acte normative, restricţiile şi interdicţiile stabilite, clauzele contractului individual de muncă, cerinţele fişei postului[7].
Potrivit prevederilor statutului disciplinar, faptele care constituie abateri disciplinare sunt considerate cele din punctul 36[8].
Pentru comiterea unei abateri disciplinare, poliţistul poate fi tras la răspundere administrativ–disciplinară numai după efectuarea anchetei de serviciu. La examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sînt orligatorii[9].
Faţă de poliţistul care cu vinovăţie a comis o abatere disciplinară poate fi aplicată numai una din sancţiunile disciplinare, prevăzute de lege, şi anume: avertisment, mustrare, mustrare aspră, retrogradare cu un grad special, retrogradare în funcţie, concediere[10].
Sancţiunea disciplinară se va aplica prin ordin al persoanei abilitate cu acest drept[11], care are regim juridic de act administrativ.
[1] Deci, obiectul cercetării noastre este numai răspunderea administrativ–disciplinară. Răspunderea disciplinară aplicată în baza şi în modul stabilit de Codul muncii, în prezenta lucrare nu se examinează.
[2] Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04.07.2008, art. 57; 58; 59.
[3] Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 55‑56 din 17.03.2009, art. Nr. 155.
[4] Ibidem, art. 60 alin. (2).
[5] Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27.12.2012, art. 53‑58.
[6] Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09.07.2013 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al poliţistului. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 145‑151 din 12.07.2013, art. Nr. 592.
[7] Statutul disciplinar al poliţistului, pct. 4.
[8] Statutul disciplinar al poliţistului, pct. 36.
[9] Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, art.55 alin. (1) şi (2).
[10] Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, art. 54.
[11] Statutul disciplinar al poliţistului, pct. 69‑74.