Structura delincvenţei juvenile are particularităţile sale. Actualmente, sub influenţa stării de criză socială, diferenţierii materiale vădite, a contradicţiilor dintre cerinţele sporite şi posibilitatea de satisfacere a lor delincvenţa juvenilă se caracterizează prin creşterea ponderii crimelor cu caracter material şi, totodată, prin acte de violenţă, mai frecvent comise în grup. Grupurile de minori comit jafuri, furturi, acte de huliganism. Maturizarea sexuală de rînd cu insuficienţa de cunoştinţe sociale, lipsa unei conştiinţe de drept şi chiar incompetenţa în problemele raportului dintre sexe duce la comiterea actelor de viol.
Cercetările actelor de viol au demonstrat, că mai frecvent manifestă un comportament neadecvat minorii din familiile amorale sau conflictuale, comiterea infracţiunii este generată atît de incompetenţa şi lipsa de experienţă a violatorului şi victimei, cît şi de imposibilitatea lor de a-şi aprecia adecvat comportamentului şi a realiza conştient o dirijare a acţiunilor.
În funcţie de caracterul comportamentului şi raportul acestuia cu normativitatea socială şi juridică putem distinge mai multe categorii de minori, cu comportament deviant.
Minorii cu comportament asocial, afectaţi de diverse vicii (alcoolosm, narcomanie, toxicomanie), frecvent neşcolarizaţi sau nangajaţi în cîmpul muncii, lipsiţi de posibilitatea, iar uneori şi de dorinţa de autorealizare, autoafirmare, atraşi de grup, cu tendinţe de a fi dominaţi, sau a domina. Cercetarea stării psihice a acestor minori a stabilit afectarea lor de stări de frontieră - accentuări de caracter (mai frecvent hipertimie), nevroze, frustrare, infantilism, desvoltare psihică întîrziata.
Minorii cu comportament delincvent, caracterizaţi prin comportament influenţat de diverse devieri de la normalitatea psihică, accentuări de tip schizoidal, hipertimic, epileptoidal, conformism sau agresivitate, tendinţe spre violenţă, chiar sadism, maturizare sexuală precoce. Se caracterizează prin socializare afectuoasă sau chiar inadaptare socială, abateri grave de la sistemul valoric-normativ al societăţii, psihopatii, nevroze, oligofrenii. Mai frecvent aceste stări de frontieră sînt un produs al ambianţei, în care s-a format personalitatea minorului, cu precădere al climatului familial nefavorabil.
În cele mai frecvente cazuri minorii comit infracţiuni în grup. Grupurile de adolescenţi şi minori pot fi şi social-neutre, dar în condiţiile influenţei unor factori negativi pot căpăta un caracter antisocial. Cele mai frecvente infracţiuni, comise în grup: jaf, banditism, huliganism, viol etc.
Grupurile delincvente de minori pot fi de diverse tipuri:
- grupul situativ - implicat într-o acţiune delincventă în virtutea unor circumstanţe criminogene, căror adolescenţii nu li se pot opune;
- grupul agresiv - cu o ierarhie cît de cît stabilită a statusurilor, dominaţie strictă, orientat spre comiterea infracţiunilor.
În lucrarea cu caracter monografic, citată mai sus, este oferită o scurtă trecere în revistă a grupurilor de minori delincvenţi, autorul numindu-le bande[1]. Purtînd nume diverse - “beatnicks”, “hippies” în SUA, “teddy boys”, “mods”, “rockers” în Anglia, “vitelloni” în Italia, “nozum”, “provos” în Olanda, “blusons noirs”, “yeyes” în Franţa, “halbstarke” la Hamburg, “andercuper” la Copenhaga, “tayo-zocu” în Japonia, “liubera”, “majory” în Rusia - sînt o formă de manifestare a agresivităţii colective îndreptata împotriva lumii restricţiilor şi convenţiilor impuse de către cadrul social, pe care ei îl văd prin prisma lumii celor adulţi.
[1] Păunescu C., op. cit., p. 121.