Pericolul victimizării poate fi evitat prin majorarea spiritului de vigilenţă a populaţiei, cultivarea unor deprinderi prin care ar fi minimalizată forţa diferitor împrejurari care favorizează infracţiunile, organizarea «spaţiului fizic» şi a «spaţiului psihosocial». În vederea depăşirii pericolului victimizării pot fi luate măsuri, clasificate în două grupuri: de autoprotecţie, pe care individul le întreprinde singur, punînd în aplicare vigilenţa proprie; de protecţie socială - ce ţin de organele de ocrotire a dreptului, responsabile de prevenirea, curmarea infracţiunilor, sancţionarea şi izolarea infractorilor.
Măsurile de autoprotecţie, relatate în continuare foarte succint, prevăd un şir de acţiuni.
Educaţia moral-juridică, cunoaşterea sistemului de drept, a legilor şi respectarea lor asigură o mai mare securitate, oferind posibilitatea de recurgere la apărarea de către organele respective, de reacţie adecvată, corectă în cazul victimizării. La aceasta se adaogă şi cunoaşterea şi respectarea normelor de convieţuire socială, care permit o încadrare eficientă în ambianţă. Traian Tandin[1] numeşte printre măsurile de protecţie de victimizare cunoaşterea şi relaţiile bune cu vecinii, raporturile permanente cu inspectorii de poliţie din sector. Tot el menţionează printre măsurile de autoprotecţie organizarea unui sistem de protecţie a locuinţei, folosirea în acest scop a sistemelor de alarmare, întarirea şi dotarea corespunzătoare a porţilor, uşilor (cu mai multe lacăte, vizoare, sonerii) şi a ferestrelor.
Nu mai puţin importantă se prezintă determinarea conduitei optimale în cazuri concret determinate, pentru evitarea ajungerii în postura de victimă: de evitare - de limitare a expunerii pericolului, minimalizare a posibilităţii victimizării prin ocolirea locurilor pustii, întunecoase, neacceptarea implicării în conflicte, etc; de depăşire - alegerea de soluţii potrivite situaţiei. Pentru aceasta e nevoie de stabilirea din timp a posibilităţilor individuale de victimizare şi elaborare a unor tehnici de autoprotecţie.
Măsurile de protecţie socială prevăd diverse acţiuni de pază, de prevenire a actiunilor criminale, de descoperire a infractorilor şi de deţinere a lor în instituţii speciale.
În unele state se afirmă tot mai mult practica acordării de ajutor psihologic şi social-psihologic în vederea reabilitării psihice a victimelor. În SUA şi Canada sînt organizate centre speciale, în unele cazuri chiar specializate în diverse tipuri de victimizare. În Republica Moldova sunt organizate centre de reabilitar pentru cîteva categorii de victim: ale violenţei în familie, traficului de fiinţe umane, minore. ot mai frecvent se discută problema acordării de ajutor psihoterapeutic unor categorii de victime, acţiune realizată într-un şir de ţări. În cadrul cursurilor de reciclare agenţii judiciari sînt familiarizaţi cu metodele de comunicare cu victima.
[1] Mitrofan N. şi colab., op. cit., p.82-83.