Cercetarea la faţa locului este o procedură realizată în scopul adunării de dovezi materiale şi de altă natură în scopul clarificării împrejurarilor în care a fost comisă infracţiunea sau altele, importante pentru procesul penal, reglementată prin Codul de procedură penală. În acţiunea dată pot fi implicaţi învinuitul, bănuitul, partea vătămată, martorii, realizîndu-se o activitatea procedurală suplimentară - cea de reproducere a informaţiei la faţa locului. În afară de aceasta, reproducerea informaţiei la faţa locului se realizează într-un şir de cazuri, care necesită verificarea datelor relatate în timpul interogatoriului sau controlul unor contradicţii, apărute în conţinutul informaţiei depuse de învinuit, bănuit, victimă sau martor. Psihologul rus V. Vasil'ev stabileşte următoarele circumstanţe, în care este nevoie de efectuarea procedurii reproducerii informaţiei la faţa locului:
- necesitatea stabilirii locului unde a decurs evenimentul infracţiunii;
- determinarea corectă a deplasării subiectului;
- stabilirea amplasării obiectelor care prezintă anumite dovezi pentru procesul penal;
- identificarea unor persoane, implicate în infracţiune;
- determinarea şi precizarea anumitor circumstanţe care pot oferi date pentru anchetă;
- precizarea anumitor acţiuni în structura infracţiunii.
Reproducerea informaţiei la faţa locului întruneste în structura sa mai multe elemente: ale examinării, interogatoriului, scopul principal constînd în reconstituirea faptelor cu pondere pentru urmărira penală.
Importanţa psihologică a reproducerii informaţiei la faţa locului constă în oferirea unor posibilităţi suplimentare de reactivare a informaţiei prin:
- apariţia unor asociaţii generate de recunoaşterea locului, unor lucruri;
- reactualizarea unor sentimente, stări afective, prin care subiectul a trecut în timpul comiterii infracţiunii.
Are loc o redare mai adecvată a informaţiei cu referinţă la distanţe, număr şi amplasare a participanţilor la infracţiune, succesiune a acţiunilor lor etc.
Succesul acestei acţiuni procedurale depinde, în mare măsură, de capacităţile comunicative şi organizatorice ale anchetatorului, de cunoştinţele lui din domeniul psihologiei proceselor de cunoaştere senzorial-perceptivă, a memoriei, a relaţiilor interpersonale.
Reproducerea informaţiei la faţa locului se realizează în conformitate cu acordul subiectului: al îninuitului, bănuitului, părţii vătămate sau martorului. Iată de ce iniţial este nevoie de realizarea unui contact psihologic pe parcursul interogării, formării convingerii de necesitatea efectuării procedurii date. Bănuitul sau învinuitul trebuie să conştintizeze faptul, că reproducerea informaţiei la faţa locului poate scoate în evidenţă anumite circumstanţe, care vor facilita procesul urmăririi penale şi al calificării corecte a infracţiunii. Deoarece la procedura dată participă mai multe persoane (specialişti, experţi, martori-asistenţi), ofiţerul de urmărire penală trebuie să-i explice persoanei care urmează să reproducă informaţia în ce constă acţiunea dată şi care este rolul fiecărui participant la aceasta.
În scopul reconstituirii faptei ofiţerul de urmărire penală poate recurge la realizarea unui experiment judiciar. Această procedură cere respectarea unui şir de criterii: reconstituirea circumstanţelor de loc, timp, crearea unei atmosfere similare celei care este cercetată; folosirea obiectelor care au fost prezente în momentul infracţiuni.