Pin It

Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii venitului. Consumurile sunt nemijlocit legate de procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare materială în stocurile producţiei finite şi produselor în curs de execuţie, la finele perioadei de gestiune se reflectă în bilanţul contabil ca active şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.

Cheltuielile reprezintă cheltuielile şi pierderile (daunele) care apar în rezultatul activităţii economico-financiare şi nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în costul produselor (serviciilor), se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) al perioadei de gestiune.

Componenţa consumurilor şi cheltuielilor, modul de determinare şi constatare a acestora sunt determinate de prevederile SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”.

Consumurile în dependenţă de modul de includere în costul de producţie se clasifică în două grupe, şi anume: (vezi schema 2.3)

  • Consumuri directe
  • Consumuri indirecte

Consumurile directe reprezintă consumurile identificate nemijlocit pe un anumit produs sau serviciu în momentul efectuării lor. Consumurile directe de producţie la rândul său includ următoarele tipuri:

  • Consumuri directe de materiale reprezintă valoarea materiei prime, materialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care în mod substanţial intră în componenţa acestora şi se includ direct în costul produselor finite.
  • Consumuri directe privind retribuirea muncii reprezintă consumurile privind remunerarea muncitorilor, incluse în mod direct în costul produselor finite.
  • Consumurile indirecte de producţie reprezintă consumurile aferente deservirii şi conducerii subdiviziunilor de producţie care nu pot fi incluse în mod direct în costul produselor finite (serviciilor) şi se repartizează la sfârşitul perioadei de gestiune pe tipuri de produse. La rândul său, consumurile indirecte de producţie, includ:
  • Consumurile indirecte de producţie variabile reprezintă consumurile întreprinderii mărimea cărora depinde de volumul producţiei, cum ar fi remunerarea muncitorilor ce deservesc secţiile de producţie, consumul de materiale pentru gestiunea generală a secţiilor etc. Consumurile indirecte de producţie variabile se includ în costul produselor fabricate şi soldurilor producţiei în curs de execuţie în sumă totală, indiferent de nivelul utilizării efective a capacităţilor de producţie.
  • Consumurile indirecte de producţie constante reprezintă consumurile întreprinderii mărimea cărora nu depinde sau depinde neesenţial de volumul producţiei, cum ar fi uzura calculată mijloacelor fixe, consumul de energie electrică pentru iluminarea secţiilor de producţie etc. Consumurile indirecte de producţie constante se repartizează între costul producţiei şi cheltuielile perioadei în baza capacităţii normative a utilajului de producţie. Capacitatea normativă reprezintă nivelul de producţie, care poate fi realizat în medie pe parcursul a câteva perioade sau sezoane în cazul unor circumstanţe ordinare, ţinând cont de pierderile de capacităţi, rezultate în urma executării lucrărilor tehnice de planificare. Dacă volumul efectiv de producţie este egal sau depăşeşte capacitatea normativă, suma efectivă a consumurilor de producţie constante se trece integral în costul de producţie. În cazul în care volumul efectiv de producţie este mai mic decât capacitatea normativă consumurile indirecte de producţie constante se trec în cost în baza cotei normative rezultate din împărţirea sumei efective a acestor consumuri la capacitatea normativă. Suma rămasă a consumurilor indirecte de producţie constante se consideră drept cheltuială în perioada de gestiune în care au fost suportate.

Componenţa cheltuielilor conform prevederilor standardului menţionat este prezentată pe feluri de activităţi ale întreprinderii: operaţională, de investiţii, financiară şi pe evenimente excepţionale.

În funcţiile de direcţiile efectuării, cheltuielile se subdivizează în trei grupe:

  1. cheltuieli ale activităţii operaţionale;
  2. cheltuieli ale activităţii neoperaţionale;
  3. cheltuieli privind impozitul pe venit.

Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de bază a întreprinderii. Acestea cuprind:

  • costul vânzărilor;
  • cheltuielile comerciale;
  • cheltuielile generale şi administrative;
  • alte cheltuieli operaţionale.

         Costul vânzărilor reprezintă o parte din consumurile aferente produselor, mărfurilor vândute şi serviciilor prestate.

Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi prestărilor de servicii, şi anume: cheltuielile privind serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor, cheltuielile privind ambalarea, încărcarea-descărcarea produselor şi mărfurilor, cheltuielile de transport aferente desfacerii, cheltuieli pentru reclamă, cheltuielile aferente creării rezervei pentru datorii dubioase, cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor de la întreprinderile de comerţ, comisioanele plătite organizaţiilor de desfacere, de intermediere, de comerţ exterior, cheltuielile privind întocmirea declaraţiilor vamale pentru vânzarea produselor peste hotarele republicii, etc.

Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele cuprind cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite personalului de conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip conform sistemelor existente la întreprindere, adaosurile de orice tip; contribuţiile pentru asigurările sociale; întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă, gospodărească şi de protecţie a naturii; amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderii; uzura şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată; cheltuielile poştale şi telegrafice; cheltuielile privind paza obiectelor administrativ-gospodăreşti şi asigurarea securităţii antiincendiare; cheltuielile privind deplasările personalului de conducere; cheltuielile de reprezentare; cheltuielile în scopuri de caritate şi sponsorizare; plata pentru diversele servicii prestate întreprinderii în conformitate cu contractele încheiate (bancare, juridice, informaţionale, de audit, traducători); cheltuieli pentru pregătirea şi reciclarea personalului; cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice, inovaţii şi raţionalizări cu caracter de producţie; cheltuielile de judecată, de arbitraj şi taxele de stat; alte cheltuieli.

Alte cheltuieli operaţionale cuprind cheltuielile privind vânzarea altor active curente, pentru arenda curentă, cheltuieli sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri; cheltuieli din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente; aferente dobânzilor pentru credite şi împrumuturi; consumurile indirecte de producţie nerepartizate; lipsurile şi pierderile din deteriorarea valorilor, etc.

Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate de întreprindere la efectuarea altor feluri de activităţi. Acestea cuprind:

  • cheltuielile activităţii de investiţii;
  • cheltuielile activităţii financiare;
  • pierderile excepţionale.

Cheltuielile activităţii de investiţii sunt generate de scoaterea din funcţiune a activelor pe termen lung şi cuprind cheltuielile privind ieşirea activelor nemateriale, activelor materiale pe termen lung (activelor în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale), activelor financiare pe termen lung, pierderile din participaţiile în alte întreprinderi şi din operaţiile cu părţile legate, etc.

Cheltuielile activităţii financiare sunt generate de modificarea mărimii şi structurii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind  cheltuielile privind plata redevenţelor, privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung, privind diferenţele de curs valutar nefavorabile, etc.

Pierderile excepţionale rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi netipice, nelegate de activitatea financiar economică a întreprinderii. Acestea cuprind pierderile provocate de calamităţile naturale, pierderile rezultate din perturbări politice, pierderile ocazionate de modificarea legislaţiei.

Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.