Cuvîntul „contencios“ provine de la latinescul „contentiosus“. Din limba franceză „contanteux“ semnifică organ de jurisdicţie, specializat în rezolvarea litigiilor dintre stat şi persoanele fizice[1].
Conceptul contenciosului administrativ permite de a dispersa studierea tuturor dificultăţilor suscitate de activitatea autorităţilor administraţiei publice care nu este subordonată justiţiei. Contenciosul administrativ rămîne a fi un proces revelatoriu, care dă posibilitate instanţelor de judecată să someze ori să înlăture încălcările comportamentului şi devierile pe care autorităţile îşi permit să le admită.
Prin noţiunea de contencios administrativ se înţelege „acel fenomen de contestare a dreptului, care se manifestă sub forma unui conflict de interese ce nu poate fi soluţionat prin înţelegere între părţi, apelîndu‑se la calea procesului, în scopul dezbaterii în faţa instanţei a valabilităţii şi interpretării acelor reglementări juridice sau a acelor drepturi care au dat naştere conflictului.
Contenciosul administrativ în legislaţia Republicii Moldova reprezintă „instituţia juridică“ care are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept.
Sistemul instanţelor de contencios administrativ reprezintă:
- Prima instanţă — judecătoriile raionale şi cele de secror (judecătorul/judecătorii desemnaţi de preşedintele judecătoriei);
- Instanţa a doua — Curţile de Apel (colegiile/completele de contencios administrativ);
- Instanţa a treia — Curtea Supremă de Justiţie (Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative).
Contenciosul administrativ în Republica Moldova şi‑a atins cota maximă de evoluţie, începînd cu stipulările din art. 72 al Constituţiei, cu adoptarea Legii nr. 793‑XV din 10.02.2000 a contenciosului administrativ, corelînd această evoluţie cu reforma judecătorească şi reformele în administraţia publică locală, şi anume cu necesitatea reglementărilor într‑un mod corect şi adecvat a raporturilor juridice administrative din sfera administraţiei publice, supunînd unui control judecătoresc specializat actele emise de autorităţile administraţiei publice.
[1] Dicţionar explicativ al limbii române. Ediţia a Il‑a. Bucureşti: Univers enciclopedic, 1996, p. 189.