Pin It

Politica de contabilitate reprezintă o totalitate de convenţii, principii, reguli, metode şi procedee adoptate de conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor financiare şi trebuie să fie elaborată de fiecare întreprindere care desfăşoară activitate de întreprinzător şi este înregistrată în Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate, apartenenţa ramurală şi forma juridică de organizare a acesteia (cu excepţia organizaţiilor bugetare).

Destinaţia de bază şi obiectivul politicii de contabilitate adoptată de întreprindere constă în asigurarea furnizării unei informaţii veridice şi integrale privind situaţia patrimonială, financiară şi rezultatele activităţii întreprinderii necesare tuturor utilizatorilor de rapoarte financiare pentru evaluări şi luarea deciziilor.

Modul de elaborare şi prezentare a politicii de contabilitate este reglementat de prevederile S.N.C. 1 „Politica de contabilitate".

Politica de contabilitate a întreprinderii se elaborează la constituirea întreprinderii şi se precizează pentru fiecare an de gestiune. Adoptarea şi precizarea politicii de contabilitate se perfectează printr-un document organizatoric de dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.). Procedura formării şi aprobării politicii de contabilitate este stabilită autonom de fiecare întreprindere. Responsabilitatea pentru formarea şi respectarea politicii de contabilitate o poartă conducătorul întreprinderii.

Politica de contabilitate a întreprinderii trebuie să conţină ca minimum:

  • sistemul contabil utilizat;
  • varianta aleasă a sistemului contabil simplificat;
  • forma de ţinere a contabilităţii (pe jurnale; 1-C etc);
  • metodele de evaluare a activelor şi datoriilor;
  • metodele de calculare a uzurii (amortizării) activelor pe termen lung;
  • modul de constatare şi contabilizare a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare;
  • alte aspecte metodice şi de organizare a contabilităţii.

                   În conformitate cu S.N.C. 1, la alegerea şi argumentarea politicii de contabilitate întreprinderea trebuie să pornească de la convenţiile respective (continuitatea activităţii, permanenţa metodelor şi specializarea exerciţiilor) şi să respecte următoarele principii fundamentale ale contabilităţii (prudenţa, prioritatea conţinutului asupra formei, importanţa relativă).

La alegerea şi argumentarea politicii de contabilitate a unei întreprinderi concrete, în afară de convenţiile fundamentale şi principiile sus-menţionate, este necesar a lua în considerare următorii factori:

  1. forma de proprietate şi statutul organizatorico-juridic al întreprinderii
    (societate pe acţiuni, întreprindere de stat, întreprindere individuală, societate cu răspundere limitată, întreprindere mixtă etc.);
  2. apartenenţa de ramură şi tipul de activitate (industrie, agricultură, comerţ, construcţii, transport, ştiinţă, activitate de intermediere etc.);
  3. proporţiile întreprinderii (volumul producţiei, cifra de afaceri, efectivul personalului etc.);
  4. structura organizatorică de gestiune şi existenţa subdiviziunilor structurale
    (brigăzilor, secţiilor, filialelor, reprezentanţelor etc.), nivelul de libertate a acţiunilor în problemele privind formarea preţurilor, livrarea producţiei;
  5. strategia dezvoltării economico-financiare (scopurile şi sarcinile dezvoltării economice ale întreprinderii, perspectivele pe termen lung, direcţiile previzibile ale investiţiilor, abordările tactice ale soluţionării problemelor de perspectivă);
  6. recuperarea cheltuielilor;
  7. nivelul dotării tehnice a întreprinderii, inclusiv computerizarea;
  8. nivelul de calificare a cadrelor (experienţa, deprinderile, înţelegerea sarcinilor şi problemelor, posibilitatea soluţionării acestora);
  9. situaţia economică (existenţa infrastructurii de piaţă, starea financiară, condiţiile pentru investiţii etc.);
  10. starea sistemului de reglementare normativă a contabilităţii şi fiscalităţii.

Procedura formării politicii de contabilitate privind o problemă (sector) concretă a contabilităţii constă în alegerea unei variante din câteva admise de actele legislative şi normative, în justificarea metodei alese, pornind de la particularităţile activităţii întreprinderii şi acceptarea acesteia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

De exemplu, S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" recomandă câteva metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:

  • metoda casării liniare;
  • metoda proporţional cu volumul produselor (serviciilor);
  • metoda soldului degresiv;
  • metoda degresivă cu rată descrescătoare.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii, care corespunde modelului prevăzut de exploatare a unui obiect concret de mijloace fixe.

S.N.C. 18 „Venitul" prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzacţie sau pe stadii de finalizare a acesteia. întreprinderea alege acea variantă, care permite determinarea mai exactă a mărimii venitului obţinut în cursul perioadei de gestiune.

Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C, poate să difere esenţial la diverse întreprinderi. Variantele şi regulile de evaluare şi contabilizare a activelor, veniturilor şi cheltuielilor acceptabile pentru o întreprindere pot să influenţeze negativ asupra rezultatelor activităţii altei întreprinderi sau să fie absolut inutile pentru aceasta. Astfel, în conformitate cu S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale", evaluarea materialelor poate fi efectuată prin patru metode: de identificare specifică, FIFO, LIFO şi costului mediu ponderat. Metoda de identificare specifică prevede determinarea costului fiecărei unităţi a stocurilor de mărfuri şi materiale şi este adecvată pentru întreprinderile cu producţie individuală şi în serii mici. Metodele FIFO, LIFO şi CMP pot fi utilizate la întreprinderile care dispun de un asortiment variat a stocurilor de mărfuri şi materiale.

Politica de contabilitate pe anul curent este aprobată de conducătorul întreprinderii la finele anului precedent şi intră în vigoare începând cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Ea trebuie să fie aplicată de toate subdiviziunile structurale ale întreprinderii, inclusiv de cele evidenţiate într-un bilanţ distinct, indiferent de sediul lor. Subdiviziunile situate peste hotarele Republicii Moldova trebuie să aplice politica de contabilitate adoptată de întreprindere şi să respecte concomitent regulile contabilităţii care sunt în vigoare în ţara respectivă. Aceasta înseamnă că subdiviziunile specificate trebuie să ţină contabilitatea conform regulilor a două ţări. Întreprinderea nou-creată îşi elaborează politica de contabilitate până la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la dobândirea drepturilor de persoană juridică. Procedurile şi metodele contabile alese se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.

Politica de contabilitate aleasă de întreprindere trebuie să fie aplicată consecutiv - de la o perioadă de gestiune la alta. In unele cazuri prevăzute de S.N.C. 1 întreprinderea poate să introducă modificări în politica de contabilitate. De exemplu, acestea pot fi operate la:

  1. reorganizarea întreprinderii (contopirea, asocierea, transformarea, separarea) care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, poate fi efectuată în baza deciziei fondatorilor (participanţilor), organelor de stat sau organului judiciar. În acest caz modificările în politica de contabilitate se operează la data înregistrării de stat a întreprinderilor nou-create;
  2. schimbarea proprietarilor - modificările se introduc la data schimbării
    proprietarilor, participanţilor;
  3. introducerea modificărilor în legislaţia în vigoare: interzicerea sau limitarea unei sau altei activităţi, introducerea sau anularea reglementării de stat a preţurilor la produse; modificărilor privind condiţiile activităţii economice externe, înăsprirea substanţială sau liberalizarea regimului fiscal, creşterea nivelului inflaţiei; modificărilor unor prevederi  ale S.N.C. şi altor acte normative; elaborării unor noi metode de ţinere a contabilităţii  

Toate modificările intervenite în politica de contabilitate trebuie să fie argumentate şi perfectate prin documente de dispoziţie (ordine, dispoziţii), indicându-se data intrării în vigoare a acestora.

Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor financiare şi trebuie să fie adusă la cunoştinţa tuturor categoriilor de utilizatori de informaţii: acţionari, investitori, creditori, personalul întreprinderii, organele statistice şi financiare etc. Forma de prezentare a politicii de contabilitate este determinată de întreprinderea însăşi. Utilizatorilor de informaţii li se prezintă fie ordinul privind politica de contabilitate, fie extrasele din acesta care reflectă procedeele şi metodele principale utilizate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare. Totodată politica de contabilitate trebuie să fie inclusă într-un capitol distinct al Notei explicative la raportul financiar anual.

În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite procedeele şi metodele de ţinere a contabilităţii alese la formarea politicii de contabilitate, care influenţează substanţial asupra evaluării şi luării deciziilor de către utilizatorii de rapoarte financiare. În acest caz se consideră esenţiale acele metode de ţinere a contabilităţii, fără cunoaşterea cărora este imposibilă evaluarea veridică de către utilizatorii rapoartelor financiare a situaţiei patrimoniale şi financiare, rotaţiei mijloacelor băneşti şi a rezultatelor activităţii întreprinderii.

Principalele procedee şi metode de ţinere a contabilităţii adoptate la elaborarea politicii de contabilitate a întreprinderii care trebuie să fie dezvăluite în rapoartele financiare sunt următoarele:

  • metodele de evaluare a activelor nemateriale, mijloacelor fixe şi de calculare a amortizării (uzurii) acestora;
  • variantele de finanţare şi contabilizare a cheltuielilor aferente reparaţiei mijloacelor fixe;
  • metodele de evaluare şi modul de contabilizare a investiţiilor pe termen lung şi scurt în părţi legate şi nelegate;
  • modul de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale;
  • modul de evaluare şi contabilizare a creanţelor pe termen scurt şi lung;
  • metodele de evaluare şi modul de contabilizare a corecţiilor la datoriile dubioase;
  • modul de contabilizare a cheltuielilor pentru lucrările de cercetări ştiinţifice, experimentare şi proiectare;
  • modul de creare şi contabilizare a rezervelor;
  • modul de contabilizare a creditelor bancare şi împrumuturilor, de constatare şi determinare a cheltuielilor aferente împrumuturilor, condiţiile de capitalizare a acestora;
  • componenţa şi modul de constatare şi contabilizare a veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi ale întreprinderii;
  • metodica de contabilizare a arendei, instrumentelor financiare;
  • nomenclatorul şi modul de contabilizare a impozitelor, inclusiv a impozitelor amânate;
  • modul de contabilizare a cheltuielilor pentru pensii şi a cheltuielilor aferente plăţii privind indemnizaţiile personalului;
  • modul de reflectare în contabilitate a rezultatelor privind variaţiile cursurilor valutare;
  • criteriile de stabilire a segmentelor (sectoarelor) de activitate şi geografice şi metodele de repartizare a veniturilor şi cheltuielilor între sectoare;
  • modul de contabilizare a subvenţiilor guvernamentale.

Componenţa şi conţinutul informaţiei referitoare la politica de contabilitate a întreprinderii privind unele probleme concrete, care urmează să fie prezentate în rapoartele financiare, sunt stabilite de S.N.C. respective.

Dacă politica de contabilitate a întreprinderii este elaborată în baza convenţiilor fundamentale ale contabilităţii stabilite de S.N.C. 1 „Politica de contabilitate", acestea pot să nu fie prezentate în rapoartele financiare. în cazul formării politicii de contabilitate în baza convenţiilor care diferă de cele prevăzute de standardul menţionat, atare convenţii, cauzele aplicării acestora şi evaluarea lor în expresie valorică, trebuie să fie prezentate detaliat în rapoartele financiare.

Modificările introduse în politica de contabilitate care influenţează substanţial evaluarea şi luarea deciziilor de către utilizatorii rapoartelor financiare în cursul perioadei de gestiune sau în perioadele ulterioare, cauzele acestor modificări, precum şi evaluarea consecinţelor acestora în expresie valorică urmează să fie prezentate distinct în Nota explicativă la rapoartele financiare.

Prezentarea politicii de contabilitate nu justifică reflectarea greşită sau inexactă a informaţiilor şi nu exonerează conducerea întreprinderii de răspunderea pentru încălcarea regulilor stabilite de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare.