Dreptul comparat, aşa cum îl înţelegem noi astăzi este o ştiinţă dintre cele mai moderne, deşi au existat autori care au afirmat că este una din cele mai vechi discipline. Cu privire la caracterul său modern sau vechi a existat o adevărată controversă, care este în cele din urmă justificată.
După cum explică marele autor Leontin-Jean Constantinesco[1], a stabili dacă dreptul comparat este o ştiinţă nouă sau veche depinde de punctul de vedere în care te plasezi şi de concepţia ce o ai despre dreptul comparat. dacă reduci dreptul comparat şa operaţiunea prin care spiritul apropie lucruri asemănătoare atunci dreptul comparat posedă cu siguranţă o origine îndepărtată. Din contră, dacă prin comparare se înţelege un demers gândit în cadrul unei apropieri sistematice, atunci este sigur că naşterea a fost atât de grea încât doar oamenii generaţiilor mai noi au putut s-o vadă înfăptuindu-se.
Cunoaşterea dreptului străin a început încă din antichitate, dar cu greu se poate afirma că anticii aveau conştiinţa dreptului comparat. Era vorba mai degrabă de o micro- comparare, la scară redusă şi pe care o realizau mai mult profesorii de drept.
Dezvoltarea sau istoricul dreptului comparat poate să fi avut loc într-o perioadă foarte lungă de timp, începând cu codificarea lui Justinian, sau foarte scurtă, după cum ne raportăm la cele relatate mai sus. Problema nu poate fi însă privită într-un mod aşa de radical.
În realitate, dezvoltarea dreptului comparat ca ştiinţă, aşa cum îl studiem în prezentul manual, a parcurs trei mai etape:
- Prima perioada (1800 - 1850)
- A doua perioada (1850 - 1900)
- A treia perioada (1900 - 1950)
Restul evenimentelor considerate a face parte din istoricul său, începând din antichitate şi până în prezent, nu au făcut decât să-i pregătească apariţia şi dezvoltarea.
[1] A se vedea L. J. Constantinesco, op. cit., vol. I, p. 47