Înainte de anul 1990, Dreptul comparat nu a fost structurat pe o bază ştiinţifică, aşa cum s-a întâmplat după anul de referinţă 1990, când evoluţia acestei discipline a făcut să se evidenţieze şi mai bine deosebirile dintre dreptul public şi dreptul privat.
Stabilirea perioadelor istorice care particularizează Dreptul comparat au ca moment de reper anul 1990, an în care s-a desfăşurat la Paris primul congres mondial destinat Dreptului comparat. Evenimentul determinat de acest congres a fost considerat ca momentul de naştere al Dreptului comparat. Istoria Dreptului comparat a fost împărţită, aşadar, în două perioade distincte, cea de dinainte de 1990 şi cea de după acest an.
Preocupări referitore la cunoaşterea reglementărilor juridice din alte ţări au existat din cele mai vechi timpuri. Au existat preocupări şi pentru efectuarea de comparaţiuni între reglementări din diferite ţări. Astfel, în perioada antică greacă sunt cunoscute preocupări ale unor conductori de state, filozofi, jurişti care cercetau reglementările juridice din alte state.
Cunoscutul jurist spartan Licurg sau atenianul Solon, au întreprins călătorii în alte cetăţi pentru a afla reglementările legale şi obiceiurile sociale din cetăţile respective şi ţineau cont de cercetările întreprinse pentru elaborarea şi adoptarea propriilor legi.
În legătură cu Dreptul comparat, s-au ridicat nenumărate probleme, printre care şi aceea de a se şti dacă Dreptul comparat este o ştiinţă sau o metodă de cercetare. Pentru a da răspuns la această întrebare, este necesar să stabilim care este obiectul de activitate al Dreptului comparat. În doctrina de specialitate[1] s-a apreciat că problemele esenţiale privind obiectul Dreptului comparat, fundamentul, domeniul de aplicare, scopul sau metoda, nu sunt încă suficient clarificate. Sunt numeroase puncte de vedere contradictorii între teoreticienii domeniului analizat asupra concepţiei de bază privind Dreptul comparat. Întrebarea privind natura dreptului comparat, ştiinţă sau o simplă metodă de cercetare, a existat încă de la începutul apariţiei acestei doctrine şi există şi astăzi. Dacă la început s-a susţinut de către majoritatea autorilor că Dreptul comparat este o ştiinţă, în prezent majoritatea dintre teoreticienii dreptului apreciază că Dreptul comparat reprezintă numai o metodă de cercetare, strict necesară pentru studierea diferitelor sisteme de drept pentru înţelegerea relaţiilor sociale existente la un moment dat în diferite state ale lumii. După cum se ştie reglementarea juridică este un fenomen social subiectiv, este rezultatul unor nevoi sociale de reglementare a relaţiilor sociale mai importante, a unor interese politice, al unei anume mentalităţi ale unei anumite perioade de timp. Astăzi pot exista anumite reguli obligatorii pe un anumit teritoriu (de ex., în ţările Uniunii Europene - cum ar fi de ex., interzicerea pedepsei cu moartea pentru săvârşirea de infracţiuni), iar în alte zone sau state să existe reglementări contrare (de ex., prevederea pedepsei cu moartea pentru săvârşirea de infracţiuni - cazul unor state din U.S.A, din Irak, din Iran ş.a.). Reglementările diferite constituie obiect de studiu al Dreptului comparat, pentru identificarea celor mai eficiente dispoziţii legale în vederea realizării scopului principal al reglementărilor şi al sancţiunilor din normele de reglementare, acela al prevenirii săvârşirii unor fapte dăunătoare relaţiilor sociale.
[1] Leontin-Jean Constantinesco - Tratat de Drept Comparat, Vol. I. Ed. All, Bucureşti, 1997, p.180. Tratatul menţionat a constituit materialul documentar de bază pentru realizarea acestui capitol.