Gruparea sistemelor naţionale în mari familii de drept dă particularitate fiecărei instituţii juridice.
Un mare sistem de drept reprezintă gruparea unor sisteme juridice naţionale în raport de anumite trăsături comune ale acestora. Se disting două mari sisteme, tradiţionale şi religioase.
Caracteristic pentru sistemele tradiţionale, îl constituie statutul personal al acestora, normele lor nu se aplică tuturor persoanelor rezidente într-un anumit stat sau teritoriu, ci tuturor care, având o anumită religie, indiferent în ce stat ar domicilia, sunt supuse unui statut personal care îşi găseşte temeiul în preceptele acelei religii. Un ex., îl constituie dreptul islamic, care, într-o unitate de norme inseparabile, cu religia şi cu morala mahomedană, se adresează tuturor adepţilor islamului, indiferent unde s-ar găsi ei în lume. Juriştii mahomedani menţionează şi în prezent că înainte de război, limita europeană a sistemului juridic o reprezenta Dobrogea, unde populaţia de origine turcă locală practica Dreptul islamic folosind limba română. Revistele de jurisprudenţă ale timpului publicau chiar hotărâri ale cadinilor (judecători musulmani).