După cum afirmam în capitolul precedent, comparabilitatea se analizeză din două perspective fundamentate ştiinţific şi anume: - prima se referă la totalitatea elementelor sau după caz, a obiectelor supuse comparaţiei şi care aparţin unor ordini juridice diferite; - cea de-a doua se referă la totalitatea ordinilor juridice cărora le aparţin textele de comparat, supuse în mod practic - comparării. Referindu-ne în această fază exclusiv la cea de-a doua situaţie, pentru a defini mai clar sfera de aplicabilitate a acestei teorii, apreciem ca este important a sublinia conţinutul noţional al termenului de ordine juridică.
Etimologic vorbind, ordinea juridică, reprezintă: suma normelor, a principiilor şi a noţiunilor juridice aplicabile în cadrul unei societăţi, având ca principal scop-reglementarea raporturilor juridice ale acesteia. In accepţiunea de specialitate, totalitatea normelor, a principiilor-noţiuni respectiv a instituţiilor juridice, sunt particularizate ştiinţific sub titulatura de: particule juridice elementare - fiind definitorii practic, în clasificarea unui stat de drept.
Pentru a realiza utilitatea ordinilor juridice din perspectiva dreptului comparat, se impune a aduce unele precizari teoretice de natură a clarifica aspectele contradictorii ce au planat de-a lungul timpului, asupra importanţei ordinilor juridice intr-un sistem de drept determinat.
Aportul ordinilor juridice nu este fundamental pentru teoreticienii dreptului comparat, prin însăşi cunoaşterea minuţioasă a ansamblului de particularităţi juridice date, ci dimpotrivă el constă în determinarea locului dar mai ales a rolului pe care acestea îl joacă în interiorul ordinii juridice, întrucât în cadrul acestei clasificări, particulele juridice elementare nu se îmbină cum probabil am fi tentaţi să credem în mod egal şi în plan orizontal. Acest proces se realizează în plan vertical, având drept consecinţă respectarea unei ordini valorice-ierarhice.
Particularitatea ordinilor juridice este relevată de principiul general după care aceasta se coordonează, conform căruia: " compararea trebuie să se realizeze având ca mijloc de determinare exclusiv lucruri comparabile".
Uniformizarea ipotezelor emise anterior adoptarii unanime a acestui principiu comparativ, a reprezentat o consecinţă reală a dorinţelor statelor implicate în cercetarea comparativă, de a descoperi - pe de o parte - cum ordini juridice diferite au reglementat probleme juridice asemănătoare şi care sunt structurile determinante ale ordinilor juridice comparate, iar - pe de altă parte - dacă acestea aparţin, aceluiaşi sistem de drept, nefiind exclusă nici analiza cauzelor pentru care acestea ar avea o origine comună.
Probabilitatea de realizare a acestei comparaţii este destul de ridicată dacă avem în vedere utilizarea ca mijloc determinant, a unor ordini juridice diferite, întrucât în caz contrar, am asista doar la o clasificare a particulelor juridice principale şi nu la o comparabilitate a ordinilor juridice, deoarece în esenţa sa, pluralitatea de ordini juridice - pune faţă în faţă două sisteme juridice distincte - scopul principal constituindu-l:" identificarea şi individualizarea eventualelor asemănări sau deosebiri".