Specifică indeosebi secolului al-XIX-lea, urmare a contribuţiei precursorilor francezi, italieni, germani, chiar şi englezi, etnologia juridică a reprezentat în simplitatea specifică acelor timpuri, doar o comparare sumar-generică a unor sisteme de drept, analizate exclusiv prin metoda comparativă instituţională.
In fapt, premisele unei astfel de comparări nu putem să le catalogăm ca fiind în totalitate greşite, fiindcă ar însemna să desconsiderăm importanţa cercetărilor ştiinţifice a precursorilor în fundamentarea ideologică a dreptului comparat modern, ci doar să subliniem caracterul limitativ al perspectivelor la care aceştia s-au rezumat, întrucât din perspectivă comparativă, lipsa de înţelegere a realităţilor istorice a constituit şi de ce să nu recunoaştem încă mai constituie: "un mare defect metodologic"[1], al metodei comparative în etnologia juridică.
Cu toate acestea, această teorie uniliniară a evoluţionismului comparat, a avut parte de-a lungul timpului şi de numeroase critici, aduse în principal de reprezentanţi ai diferitelor sisteme juridice, printre care se impune a-i aminti pe: E. Burnett Tylor, Graebner, Wilhelm Schmidt, Ratzel, Trimborn, Winzer, Franz Boas, R.H. Lowie Malinowski sau chiar Freud - care sub o formă sau alta, odată cu apariţia teoriei ciclurilor sau a ariilor culturale, au încercat să descompună complexele culturale în simple elemente izolabile, care conţin în strutcura lor, asemănari ale unor elemente componente.
Un exemplu în sprijinul acestei teorii a fost emis chiar de Ratzel care aprecia că: "paralelismul elementelor structurale şi asemănarea lor, se datorează exclusiv istoriei ariilor culturale şi nu unităţii prestabilite a unor evoluţii comune", înlocuind practic în mod subiectiv, explicaţia de tip-evoluţionist, cu cea a interpretării difuzioniste. Această perioada care se poate caracteriza ca fiind nefastă ideologic şi-a găsit adepţi îndeosebi în perioada interbelică, fapt care atestă, caracterul ipotetic, pe alocuri neştiinţific al acesteia.
[1] L.J. Constantinesco, "Tratat de Drept Comparat", Vol.2 - Metoda comparativă, Ed. All Educaţional, Bucureşti 1998, p.91.