Pin It

Comparabilitatea ordinilor juridice ale poparelor indo-germanice a aparut ca o consecinţă a dorinţei anumitor ideologi germani, de a reitera dreptul poporului primitiv indo-germanic, bazându-se în mare parte, pe existenţa favorabilă a unui curent ligvistic comparat.

Acest fundament ideologic, era structurat strict pe o analiză comparativă instituţională, plecând de la tentativa lingvistică originară a filologilor germani, bazată pe compararea limbilor indo-germanice. În accepţiunea acestora, aşa-numita: comparabilitate a ordinilor juridice, rezulta din însăşi identitatea comună a popoarelor, considerând că fac parte din acelaşi complex lingvistic dar mai ales, rasial.

Prin analogie, adepţii acestui cult indo-germanic au apreciat, în virtutea trăsăturilor comune individualizate, referitoare la originea rasială dar mai ales lingvistică, că şi compararea ordinilor juridice este similară, neexistând - în accepţiunea acestora, suficiente argumente de ordin ştiinţific, menite a combate această teorie.

Reprezentant al acestui curent exclusivist, Leist - a incercat chiar să reconstituie aşa-numitul drept comun: Stammrecht - reunind în aceeaşi comunitate populară dar mai ales juridică, popoarele grec şi italic, plecând de la ipoteza conform careia, inrudirea acestora originară - era o cauză suficientă pentru menţinerea comunităţii de rasă, unitate a formelor sociale şi de ce nu, a particulelor juridice elementare. Adept al teoriei ariene, deşi în intreaga sa activitate comparativă a avut sufciente elemente care să-i infirme teoria subiectivă, Leist, a refuzat sistematic tratarea acestora.

Utilitatea comparabilităţilor ordinilor juridice din perspectivă istorică, este foarte greu de realizat în accepţiunea teoreticienilor dreptului comparat, întrucât asupra acesteia planează o serie de incertitudini, cauzate în principal de necesitatea de delimitare din punct de vedere etnologic a sistemelor de drept ale lumii de cele istorice, iar în subsidiar, de a reglementa întinderea studiului etnologic - în sensul limitării acestuia la anumite manifestări de ordin socio-juridic sau după caz, de extindere a ariei de analiză - tuturor aspectelor ce conţin o ordine juridică. Adepţii acestor ipoteze comparative, au fost în principal: Adolf Bastian, Post, Kohler, Levy-Bruhl, care au încercat sub o forma sau alta, separarea popoarelor din persepectiva evoluţiei acestora, în popoare: cu ordini de drept primitive şi popoare istorice, fără însă a reţine realitaţile juridice rezultate în urma analizei comparative.