Folosirea analogiei, ca factor de delimitare în cadrul metodei comparatiste, a facut de-a lungul timpului obiectul multor incercari de definire, rezulatatele fiind mai în toate cazurile nefundamentate ştiinţific, deoarece comparatişti ca şi Kaden - au incercat o clasificare analogică a ordinilor juridice, pornind de la premisele existenţei în toate sistemele de drept, a unor structuri instituţionale asemănătoare.
Din acest punct de vedere, ipoteza comparativă folosită de acesta este neadecvată, întrucât exclude analogia metodei de comparare, care porneşte de la premisa inexistenţei ideologice a unei tipologii universale de ordin instituţional.
Cu toate acestea, analogia din perspectivă comparativă este deosebit de utilă, deoarece putem individualiza elementele comparabile a ordinilor juridice, atunci când supunem comparaţiei particulele juridice elementare din cadrul aceluiaşi sistem de drept.
Ceea ce face obiectul acestei analogii, nu este însăşi analiza construcţiei ordinilor juridice, ci evidenţierea materialului şi a scopului pentru care aceasta a fost făcută.