Libertatea de expresie se aplica nu numai "informatiilor" sau "ideilor" care sunt primite favorabil, dar si acelora care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau orice alt segment al populatiei. Aceasta înseamna pluralism, toleranta si spirit deschis, în absenta carora nu putem vorbi de existenta unei "societati democratice". Prin urmare, fiecare "formalitate", "conditie", "restrictie" sau "sanctiuni" impuse în acest domeniu trebuie sa fie proportionala cu legitimitatea scopului urmarit.
Libertatea de expresie, care este protejata prin art. 10 al Conventiei, este socotita drept una din cheile de bolta ale democratiei. Asadar, potrivit art. 10, "Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere". Dispozitiile articolul amintit nu împiedica însa statele, "sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare ".
De asemenea, exercitarea acestor libertati, ce comporta îndatoriri si responsabilitati, "poate fi supusa unor formalitati, condiţii, restrângeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti".
Libertatea de expresie este si un element esential din care decurg alte drepturi si libertati, si, totodata consecinta logica a dreptului la libertatea de gândire, de constiinta si de religie, care face obiectul art. 9 al Conventiei, potrivit caruia: "Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si posibilitatea de a-si manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici si îndeplinirea ritualurilor". Alin. 2 al art. 9 din Conventie statueaza ca, "libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora".
Având în vedere cele de mai sus, nu este deloc surprinzator ca au fost deferite Curtii Europene a Drepturilor Omului un numar mare de spete referitoare la libertatea de expresie.Astfel, unul dintre cele mai celebre cazuri este Sunday Times contra Marea
Britanie, din 1979, caz ce a pornit de la o hotarâre judecatoreasca emisa de un tribunal britanic pentru a împiedica ziarul Sunday Times sa publice un articol referitor la un proces aflat pe rol. Articolul aducea la cunostinta opiniei publice faptul ca numerosi copii se nascusera cu malformatii grave deoarece mamele lor luasera, în timpul sarcinii, un medicament numit "thalidomina". Curtea a hotarât ca respectiva ordonanta judecatoreasca a încalcat libertatea de expresie: articolul din Sunday Times era de interes public si publicul avea dreptul de a-i cunoaste continutul, chiar daca procesul al carui obiect îl constituia medicamentul era înca pe rol.
Libertatea de exprimare se coroboreaza cu "îndatoriri si responsabilitati" si poate fi subiectul multor restrictii "necesare într-o societate democratica". Curtea a aplicat riguros limitele dreptului la libertatea de expresie. Astfel, de exemplu, în cazul Handyside contra Marea Britanie, din 1976, Curtea a hotarât ca statul a fost îndreptatit sa aplice restrictii fata de publicarea "Micului manual rosu" pentru scolari, o carte având drept scop educatia sexuala a tinerilor dar care a fost considerata o "publicatie obscena" în virtutea influentei negative pe care ar fi putut-o avea asupra moralitatii tinerilor cititori.
Asadar, desi Conventia Europeana asigura un înalt grad de protectie a drepturilor omului, mai sunt înca necesare si alte actiuni în scopul întaririi si promovarii dreptului la libertatea de expresie. În cadrul Consiliului Europei, Comitetul Ministrilor a luat pozitie în aceasta problema prin intermediul Declaratiei sale asupra Libertatii de Expresie si Informare din 29 Aprilie 1982,declaratie ce fixeaza drept obiective: "respectarea drepturilor enuntate de Articolul 10",garantarea "absentei cenzurii, a controlului sau constrângerilor arbitrare" în domeniul mijloacelor de comunicare în masa, si sustine, de asemenea, cu tarie "existenta unui larg spectru de mijloace de comunicare independente, ce reflecta diversitatea ideilor si opiniilor".
Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare Convenţia) 263 a fost adoptată în baza Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, cu mult timp înainte de adoptarea pactelor internaţionale din 1966 din sistemul Naţiunilor Unite de protecţie a drepturilor omului, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că pionieratul în acest domeniu aparţine sistemului european.
Convenţia a fost primul instrument al drepturilor omului care a stipulat expres limitări a libertăţii de exprimare. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile esenţiale pentru progresul ei şi pentru realizarea potenţialului fiecărui individ. Conţinutul articolului 10 este aplicabil nu doar „informaţiei" sau „ideilor" care sunt primite favorabil sau considerate inofensive, sau sunt primite indiferent, dar de asemenea aplicabile celora care ofensează, şochează sau tulbură statul sau vreun sector al populaţiei. Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi orizontului lărgit, valori fără de care nu există o societate democratică.".
Articolul 10 din Convenţie protejează toate formele de exprimare (inclusiv în domeniul artei şi ştiinţei) şi ce e mai interesant, importanţa politică a exprimării în contextul său concret nu joacă un anumit rol pentru nivelul oferit de protecţie. 265 Felul exprimării, necesar în societatea democratică, se pare, primeşte cea mai mare protecţie în legătura cu faptul că el este privit ca piatra de temelie şi elementul determinant al democraţiei: „În sistemul democratic, acţiunile sau greşelile guvernării trebuie să fie obiect al observării minuţioase nu doar din partea organelor de drept sau puterii judiciare, dar şi din partea opiniei publice".