Complexitatea organizaţiilor internaţionale şi contribuţia însemnată la rezolvarea marilor probleme ale umanităţii, precum şi la dezvoltarea dreptului internaţional public au dus la apariţia unei noi instituţii de drept internaţional - dreptul organizaţiilor internaţionale.
Reprezentarea statelor la organizaţiile internaţionale se poate realiza atât în forme permanente, cât şi în forme temporare.
Principala formă de reprezentare este misiunea permanentă pe lângă organizaţiile internaţionale, care îndeplineşte mai multe funcţii:
- de menţinere a legăturilor cu organizaţia internaţională;
- de reprezentare a statului trimiţător în organizaţia internaţională (şi nu pe lângă statul de sediu al organizaţiei internaţionale);
- de negociere;
- de observare şi informare etc.
Statutul acestor misiuni este reglementat parţial prin Convenţia asupra reprezentării statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale cu caracter universal, adoptată în 1975, sub egida O.N.U., care se aplică şi misiunilor de observatori şi delegaţiilor la conferinţele organizate de aceste organizaţii.
Structura misiunii este asemănătoare celei a misiunilor clasice (şeful misiunii, personal diplomatic, administrativ şi tehnic, de serviciu), dar variază ca mărime şi organizare în funcţie de sarcinile specifice pe care le îndeplineşte pe lângă organizaţiile internaţionale.
Ca un aspect particular, misiunile permanente pe lângă organizaţiile internaţionale nu sunt clasificate după rang şi nu se pune problema ordinii de precădere.
Misiunea se înfiinţează prin act unilateral al statului, pe baza regulilor organizaţiei internaţionale. Deşi nu este necesar consimţământul organizaţiei internaţionale, statele trimiţătoare au obligaţia de notificare către statul de sediu, fără posibilitatea acestuia de a se opune.
Misiunile permanente pe lângă o organizaţie internaţională şi membrii acestora beneficiază de imunităţile, privilegiile şi facilităţile prevăzute de Convenţia din 1961 şi au obligaţia generală de a respecta legile statului gazdă, să nu intervină în treburile interne ale acestuia şi să nu folosească localurile misiunii în alte scopuri decât cele pentru care au fost înfiinţate.
La rândul lor, organizaţiile internaţionale pot trimite misiuni (reprezentanţe) permanente pe lângă statele membre, care au un statut asemănător.
Statele pot fi reprezentate la organizaţiile internaţionale şi prin delegaţii cu caracter temporar, ca o categorie a misiunilor speciale participante la reuniuni internaţionale ale organizaţiilor. Activitatea şi statutul acestora sunt asemănătoare cu cele ale delegaţilor la conferinţele internaţionale.