Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară asiguraţii activitatea denumite angajatori, sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale, declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declaraţia se depune la casa teritorială de pensii, în raza căreia se află sediul angajatorului şi constituie titlu de creanţă şi devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă conform legii.
Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale şi se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr.12 din 27 ianuarie 2010, prevede următoarele cote:
- 31,3% pentru condiţii normale de muncă;
- 36,3% pentru condiţii deosebite de muncă;
- 41,3% pentru condiţii speciale de muncă;
- 0,5% contribuţie de asigurări pentru accidente de munca si boli profesionale.
Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţi reprezintă 10.5% din cota de contribuţie de asigurări sociale, stabilită anual pentru condiţii normale de muncă. Contribuţia de asigurări sociale, datorată de angajatori, reprezintă diferenţa faţă de contribuţia individuală de asigurări sociale, până la nivelul cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite prin legea anuală a bugetului de stat, în funcţie de condiţiile de muncă.
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale, datorată de asiguraţi şi de angajatorii acestora, se fac lunar de către angajatori.
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie:
- salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor cu contract individual de muncă;
- venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
Baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii cu contract individual de muncă. Aceasta nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a cinci salarii medii brute lunare pe economie.
Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
- prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit legii;
- drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici sau al încetării calităţii de membru cooperator;
- sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
- premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se datorează numai de angajatori şi de persoane fizice care încheie, în condiţiile legii, contracte de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi care sunt asigurate în sistemul public de pensii. Contribuţia se obţine prin aplicarea unei cote de 0.15% la 0.85% în funcţie de clasa de risc asupra fondului total de salarii brute lunare conform prevederilor din legea 346/2002 si OUG 12/2010.
Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi.
Termenele de plată ale contribuţiei de asigurări sociale sunt:
- data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
- data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
- cel mai târziu până la datele fixate prin declaraţia sau prin contractul de asigurare, în cazul asiguraţilor cu contract de asigurare.
Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.