Saltul calitativ de la democratia militara la organizarea politica a fost expresia dialectica a unor acumulari calitative pe plan economic si social. Pe plan economic, vorbim despre progresele realizate in cadrul celei de-a 2-a varste a fierului, care a dus la dezvoltarea productiei si a schimbului de marfuri, aparitia monedei si intensificarea circulatiei monetare, iar pe plan social, vorbim despre aparitia si adancirea stratificarii societatii, formarea marilor latifundii apartinand aristocratiei GD. Sunt intrunite astazi cele doua criterii, pe baza carora distingem intre societatea gentilica si stat:
- Criteriul stratificarii sociale
- Criteriul teritorial: apartenenta individului la comunitate nu se mai realizeaza in functie de rudenie, ci in functie de teritoriul locuit
In afara acestor factori interni, formarea statului GD a fost influentata si de anumiti factori externi, cum ar fi slabirea puterii celtilor si ilirilor in luptele cu romanii si cresterea pericolului roman, statul roman cucerind Grecia, Macedonia si tinutul dintre Dunare si mare, stabilindu-si astfel limes-ul pe Dunare. Acesta este contextul in care regele Burebista , in cursul indelungatei sale domnii a creat printr-un efort sustinut statul GD, punand capat luptelor interne care ii divizau pe GD si intemeind, asa cum spune Strabon, „o mare stapanire” de care se temeau toti vecinii, inclusiv romanii aflati in plina expansiune militara. Alaturi de reforma politica, constand in unirea tuturor triburilor GD, sub o autoritate unica, regele Burebista a mai intreprins 2 reforme:
- Religioasa, constand in unificarea credintelor disparate ale triburilor GD, in cadrul unui sistem politeist unic
- Administrativa , constand in transferarea centrului puterii GD din Campia munteana in interiorul arcului carpatic, in zona muntilor Orastiei la Sarmizegetusa.
Statul GD era organizat dupa modelul statelor elenistice, avand la nivel central o conducere asigurata de rege, Marele Preot si Curtea regala, iar la nivel local, 2 categorii de dregatori cum ne spune Suitas, anume unii pusi peste treburile agriculturii (dregatori cu atributiuni administrative), iar altii din jurul regelui, impartiti la faza cetatilor (dregatori cu atributiuni militare).