Concomitent cu formarea statului, se formeaza si dreptul GD, alcatuit din norme juridice care iau locul vechilor obiceiuri sau cutume nejuridice din perioada democratiei militare.
Dreptul GD s-a format pe 3 cai:
- Unele dintre vechile obiceiuri din epoca prestatala,anume acelea care s-au dovedit a fi convenabile si utile clasei dominante a tarabostilor au fost sanctionate de catre Stat, adica învestite cu o sanctiune statala, devenind norme juridice ó asistam la o conversie a normelor de conduita din norme fara caracter juridic (obiceiuri, cutume) la norme cu caracter juridic
- In noile conditii economico-sociale, specifice cadrului statal politic, prin repetarea unor conduite sau unor comportamente apar noi obiceiuri juridice corespunzatoare noii forme de organizare sociale, adica organizarea in cadrul statal
- Pe langa dreptul nescris, exprimat in forma obiceiului apare si dreptul scris; este vorba de un sistem de legi date de Burebista, mentionat de Strabon si Iordannes, care arata ca aceste legi ale GD au fost adoptate in vremea lui Burebista, acesta pretinzand ca i-au fost inspirate de zei, legi despre care Iordannes spune ca s-ar fi transmis din generatie in generatie pana in vremea sa, in sec.6. d.Ch.
Se pare ca aceste legi nu au fost o simpla codificare a obiceiurilor juridice, cum a fost, de ex. Legea celor 12 table la romani, intrucat ele, spun autorii mentionati, cuprind porunci ale regelui (adica norme sau dispozitii noi in mod deliberat, voit). Burebista a recurs la autoritatea religiei, atunci cand a pretins ca legile au fost inspirate de zei pt a se face ascultat de popor si pentru a dubla autoritatea statala cu autoritatea religiei, in asigurarea respectarii legilor. Situatie similara cu dreptul roman, unde pontifii romani se foloseau de autoritatea religiei pt a intari caracterul obligativ al legii.
Institutiile juridice ale dreptului GD nu ne sunt cunoscute in amanunt intrucat textele vechilor legi nu ne-au parvenit pe cale directa, insa le putem reconstitui in linii generale, pe baza unor izvoare istorice indirecte (care fac referire la acestea) si pe baza urmelor pe care institutiile dreptului GD le-au lasat asupra dreptului de mai tarziu. Cea mai importanta institutie a dreptului GD este institutia proprietatii. Din aceasta materie a proprietatii, GD au cunoscut 2 forme de proprietate:
- Proprietatea privata a stapanilor de sclavi
- Proprietatea comuna devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale
Proprietatea privata este atestata de un autor antic Criton care mentiona ca in statul GD exista mari proprietari de pamanturi si vii. Practica vanzarii scalavilor GD pe pietele imperiului roman era f raspandita, si ca atare, obiectul proprietatii private la GD il reprezentau pamantul, vitele si sclavii, iar titularii acestei forme de proprietate erau tarabostii.
Proprietatea comuna devalmasa si fizionomia acesteia ne sunt cunoscute pe baza unor versuri din odele lui Horatiu. Concluzia care se desprinde din versurile lui, pamanturile obstilor satesti sau teritoriale nu era impartit sub aspectul proprietatii, fiind stapanit in devalmasie de membrii obstii; insa, cultivarea acestor pamanturi se realiza in sistemul asolamentului; adica, pamantul era impartit in locuri, iar acestea erau distribuite membrilor obstei prin tragere la sorti, realizata anual, iar in anul urmator se proceda la o redistribuire, prin acelasi sistem al tragerii la sorti. Prin urmare, ceea ce era partajata era folosinta ternului, nu proprietatea. Operatiunea aceasta de tragere la sorti a terenurilor era supravegheata de stat, prin intermediul dregatorilor cu atributiuni administrative .
O alta institutie reglementata de stat este institutia casatoriei. Herodot ne precizeaza ca la GD casatoria se realiza printr-un contract si in cumpararea sotiei de catre sot de la parintii acesteia. Alte informatii referitoare la institutia casatoriei le avem de la poetul Horatiu, care precizeaza ca GD practicau monogamia pe care o respectau cu strictete, ei cunosteau si institutia dotei, denumita zestre, cuvant de sorginte traca, care s-a pastrat in lb romana alaturi de termenul latin dota. In cadrul casatoriei, femeia avea o pozitie inferioara, fapt evidentiat si de poetul Ovidiu care vorbeste despre activitatile grele pe care femeia GD trebuia sa le indeplineasca in cadrul gospodariei.
In ceea ce priveste dreptul penal, principalele dispozitii vizau apararea statului si a proprietatii private. Mentiuni concrete avem numai in privinta adulterului, despre care poetul Horatiu ne spune ca era pedepsit cu moartea.
In ceea ce priveste dreptul procesual, desi dpdv formal atributiile realizarii justitiei au fost preluate de organele specializate ale statului, se mentin totodata si situatii in care transarea litigiului sau solutionarea litigiului se realiza potrivit sistemului razbunarii private. In special, in cazurile de vatamare corporala (legea talionului). Desfasurarea proceselor era una din preocuparile de baza a statului GD. Referindu-se la Comosycus, Iordannes ne spune ca el era judecator suprem, insa, pe de alta parte, Comosycus cumula calitatile de rege si Mare Preot. De aceea, nu putem stii cu exactitate daca elera varful ierarhiei judiciare, adica judecatorul suprem, in virtutea calitatii de rege, sau in virtutea calitatii de Mare Preot. O referire importanta la acest domeniu procesual o avem de la Ovidiu, care in versurile sale evidentieaza utilizarea duelului judiciar ca mijloc de solutionare a litigiilor. In ceea ce priveste DIP, izvoarele antice atesta rolul pe care preotii GD, asemeni preotilor romani, il jucau in cadrul ceremonialului care insotea incheierea tratatelor internationale de catre statul GD.