Obiectul şi metoda de reglementare juridică a dreptului civil. Din cursul de „Teorie generală a dreptului" cunoaştem că dreptul în RM formează o sistemă compusă din mai multe ramuri de drept. Noi ne propunem să studiem dreptul civil numai din acest sistem, pe care trebuie să-l deosebim, delimităm de alte ramuri. Ca criterii de delimitare a ramurilor de drept ne servesc: I. obiectul reglementării juridice; II. metoda de reglementare juridică.
Obiectul de reglementare juridică reprezintă o categorie omogenă de relaţii sociale ce sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice, care sunt unitare. Obiectul de reglementare este criteriul determinat în constituirea şi delimitarea ramurilor de drept. Fiecare ramură de drept este compusă din norme juridice menite de a influenţa asupra societăţii, de a regla relaţiile sociale. Prin urmare obiectul reglementării juridice a dreptului civil îl constituie categoria de relaţii sociale ce cad sub influenţa dreptului civil. Aceste relaţii sunt deosebit de diverse şi multe. Este imposibil de enumerat relaţiile sociale ce sunt reglementate de normele dreptului civil, aceasta nici nu este necesar. Ştiinţa dreptului civil are ca scop găsirea calităţilor ce ne permite de a uni anumite relaţii în obiectul dreptului civil. În dependenţă de calităţile lor relaţiile reglementate de dreptul civil se împart în două categorii:
- relaţii patrimoniale reprezintă relaţiile a căror conţinut pot fi exprimate în bani. Aceste relaţii sunt cele mai des întâlnite şi constituie cea mai mare parte a relaţiilor reglementate de dreptul civil. Dreptul civil reglementează nu toate relaţiile patrimoniale ci numai: relaţiile marfa-bani, schimbul, donaţia ş. a. In categoria raporturilor patrimoniale reglementate de dreptul civil distingem următoarele subdiviziuni:
- raporturile reale, adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile reale, respectiv dreptul de proprietate (publică sau privată) şi celelalte drepturi reale principale - dreptul de uzufruct, de uz, de abitaţie, de servitute, de superficie ;
- raporturile obligaţionale, adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile de creanţă, în virtutea cărora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva .
Intră în această categorie raporturile juridice născute din acte juridice civile unilaterale (raporturile de succesiune născute dintr-un testament) ori din acte juridice bilaterale (raporturile născute din contractul de vânzare-cumpărare, donaţie, locaţie, împrumut etc.). Din această categorie mai fac parte raporturile născute din fapte licite, respectiv, îmbogăţirea fără justă cauză, precum şi raporturile născute din fapte ilicite care declanşează răspunderea civilă delictuală.
- relaţiile personal nepatrimoniale reprezintă relaţiilea căror conţinut nu pot fi exprimate în bani. Aceste relaţii au următoarele trăsături caracteristice: a) apar în privinţa valorilor nemateriale (spirituale), astfel ca cinstea, onoarea, demnitatea, numele, reputaţia, dreptul de autor; b) aceste relaţii sunt strâns legate de persoană.
Dacă obiectul de reglementare a dreptului civil răspunde la întrebarea „ce relaţii sunt reglementate de normele dreptului civil", atunci metoda de reglementare răspunde la întrebarea „cum sunt reglementate aceste relaţii". Metoda de reglementare reprezintă un mijloc specific cu ajutorul căruia statul printr-un sistem de norme juridice impune participanţilor raporturilor juridice civile o anumită conduită.