- Baieş, N. Roşca susţin că, raportul juridic civil este un raport social patrimonial sau personal nepatrimonial reglementat de o normă de drept civil. Natura raporturilor juridice civile depind de natura relaţiilor reglementate, astfel deosebim: raporturi patrimoniale, ce izvorăsc din dreptul de proprietate, din contracte etc.; raporturi nepatrimoniale legate de personalitatea omului (dreptul la nume, cinste, domiciliu).
Raportul juridic civil ne stabileşte esenţa dreptului civil - reglementarea relaţiilor sociale cu caracter patrimonial şi nepatrimonial de normele de drept civil edictate de către stat.
Caracterele raporturilor juridice civile sunt:
- raportul juridic civil este un raport social, deoarece tot timpul apare între persoane, fie luate individual, fie colectiv. Deci, normele de drept civil reglementează numai relaţiile dintre oameni, dintre subiecte.
- raportul juridic civil are caracterul voliţional, deoarece norma de drept civil este adoptată de Parlament, deci, se exprimă voinţa statului în acest caz, iar actele juridice civile se încheie doar la exprimarea liberă a voinţei părţilor. In consecinţă, putem spune că raportul juridic civil are caracter volitiv dublu.
- poziţia de egalitate a părţilor. Spre deosebire de raporturile juridice din dreptul public, în raporturile juridice civile părţile se află pe poziţie de egalitate juridică, altfel spus în aceste raporturi juridice nici una din părţi nu impune celeilalte voinţa şi raportul poate fi modificat sau stins numai la voinţa părţilor. Poziţia de egalitate nu trebuie confundată cu principiul egalităţii în drepturi.
- un temei tipic de apariţie a raportului juridic civil este contractul.
- subiectele au patrimoniu distinct şi sunt independente.
- în calitate de garanţii juridice în exercitarea reală a drepturilor subiective şi în executarea obligaţiilor părţilor raportului juridic civil se utilizează măsuri cu caracter patrimonial (arvuna, clauza penală etc).