Subiectele raportului juridic civil. Participanţii la raporturile juridice se numesc subiecte. Ca şi celelalte raporturi juridice cele civile au loc între oameni. De aceea în calitate de subiecte a raportului juridic civil apar indivizii luaţi aparte şi colective de persoane. Subiecţii individuali se numesc persoane fizice, iar cele colective - persoane juridice.
Astfel, ca subiecte a raporturilor juridice civile apar:
- persoana fizică, cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, formează subiectul individual, adică omul privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile (art. 17 CC al RM).
- persoana juridică (cunoaştem mai multe categorii: publice şi private, cu scop lucrativ şi fără scop lucrativ, naţionale ş străine) este un subiect colectiv titular de drepturi subiective şi obligaţii civile şi o putem defini astfel: persoana juridică este unitatea organizaţională ce dispune de un patrimoniu distinct, dobândeşte şi exercită drepturi, îşi asumă şi execută obligaţii în nume propriu, poartă răspundere desinestătătoare şi poate apărea în calitate de reclamant şi reclamat în instanţa de judecată.
- statul, municipiul ca persoane juridice.
Toate aceste subiecte sunt încorporate în noţiunea de „persoane". Ca subiecte ale dreptului civil „persoanele" se caracterizează prin ceea că sunt purtătorii de drepturi subiective şi obligaţii civile.
În raportul juridic civil, persoana care dobândeşte drepturi civile reprezintă subiectul activ, iar persoana care îşi asumă obligaţii se numeşte subiect pasiv. În raporturile juridice civile de obligaţii subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul obligat - debitor, deoarece datorează o prestaţie de a da, de a face sau a nu face ceva. În marea majoritate a raporturilor juridice civile ambele părţi au calitatea şi de creditor şi de debitor.
În raporturile juridice civile sunt prezente totdeauna cel puţin două părţi, care pot fi reprezentate de două persoane sau mai multe persoane. In primul caz avem un raport juridic civil simplu, iar în cel de-al doilea caz un raport complex (de exemplu: mai multe persoane ce au moştenit o casă o vând unei persoane).
În virtutea faptului că raporturile juridice civile sunt dinamice este posibilă schimbarea subiectelor. În acest caz trebuie să ţinem cont de conţinutul raportului juridic deoarece schimbarea subiectelor este posibilă numai în raporturile patrimoniale. În raporturile obligaţionale poate fi schimbat atât subiectul activ cât şi cel pasiv. În primul caz avem cesiunea de creanţă(art. 556 - 566 C Civil), iar în al doilea - remiterea de datorie (art. 567- 571 C Civil).
Pentru a avea calitatea de subiect al dreptului civil persoana fizică şi juridică trebuie să dispună de capacitate juridică civilă, care include:
- capacitatea de folosinţă - aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii.
- capacitatea de exerciţiu - aptitudinea persoanei prin acţiuni proprii să dobândească şi să exercite drepturi, să-şi asume şi să execute obligaţii(săvârşirea actelor juridice civile, exercitarea drepturilor civile şi executarea obligaţiilor civile, răspunderea juridică civile).
Conţinutul raportului juridic civil îl formează totalitatea drepturilor subiective dobândite de subiectele active şi totalitatea obligaţiilor asumate de subiectele pasive. Drepturile subiective şi obligaţiile subiective nu sunt caracteristice altor raporturi sociale, ci doar raporturilor juridice. Deci, subiectele raporturilor juridice sunt titulare de drepturi şi obligaţii. Drepturile formează latura activă a conţinutului raportului juridic civil, iar obligaţiile - latura pasivă.
Dreptul subiectiv este posibilitatea recunoscută de dreptul obiectiv subiectului activ (persoanei fizice sau juridice) de a avea o conduită proprie în limitele ordinii de drept şi de a pretinde altora o anumită conduită, iar în caz de nevoie de a apela la forţa coercitivă a statului. Deci, dreptul subiectiv civil este măsura acordată de lege a comportamentului persoanei. Posibilităţile juridice ca parte a dreptului subiectiv civil se numesc împuterniciri.
Categoriile drepturilor subiective:
- patrimoniale şi personal nepatrimoniale,
- absolute şi relative. Dreptul subiectiv absolut este opozabil tuturor, erga omnes, de exemplu: dreptul la viaţă, integritate fizică, morală, dreptul de proprietate. Dreptul subiectiv relativ este opozabil numai unor persoane determinate (de exemplu: drepturile vânzătorului, ale arendaşului etc).
- Principale şi accesorii. Drepturile principale au o existenţă de sinestătătoare cum sunt drepturile personal nepatrimoniale, majoritatea drepturilor de creanţă. Drepturile accesorii depind de cele principale.
- Drepturi pure şi simple,
- Drepturi afectate de modalităţi. În aceste cazuri existenţa sau exercitarea drepturilor depinde de evenimente viitoare (termenul şi condiţia).
- Drepturi eventuale. În aceste raporturi lipseşte fie subiectul, fie obiectul succesiunea viitoare.