- Drepturile personale nepatrimoniale ce stau la baza individualizării persoanei: dreptul la nume, la domiciliu, la apărarea onoarei şi demnităţii, dreptul la dezminţire,
- Drepturile personale nepatrimoniale îndreptate la asigurarea inviolabilităţii persoanei:
dreptul la viaţă, la sănătate, la inviolabilitatea corporală, inviolabilitatea imaginii,
- Drepturile personale nepatrimoniale care asigură inviolabilitatea şi taina vieţii private:
dreptul la inviolabilitatea locuinţei, ale documentelor personale, taina vieţii private, inclusiv taina medicală.
Aceste drepturi trebuie să aibă un caracter individual, personal şi trebuie să asigure posibilitatea restabilirii lor.
Exercitarea şi apărarea drepturilor personale nepatrimoniale. În virtutea faptului că drepturile personale nepatrimoniale sunt absolute ele se exercită la dorinţă, iar debitorii se abţin de la diferite acţiuni care le-ar leza drepturile titularilor. Drepturile personale nepatrimoniale trebuie să fie exercitate cu bună-credinţă, în limitele stabilite de lege. Legea stabileşte anumite limite la exercitarea acestor drepturi. Art.8 (2) al Constituţiei RM stabileşte o restricţie privind amestecul autorităţilor publice în exercitarea drepturilor personale nepatrimoniale. Totodată trebuie să se ţină cont şi de normele morale şi de etică. De exemplu mijlocele de informare în masă nu pot să intervină în viaţa privată a persoanei sau să atenteze la cinste, demnitate. Unele drepturi personale nu pot fi exercitate prin reprezentant şi încetează odată cu moarte persoanei. Acţiunile privind apărarea acestor drepturi sînt imprescriptibile.
Unele drepturi nepatrimoniale strict personale (dreptul la nume, onoare) nu pot fi exercitate prin intermediul terţilor şi încetează odată cu moartea persoanei fizice nefiind transmise prin moştenire.
Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale. Apărarea drepturilor subiective este posibilă doar în cazul încălcării lor. Apărarea are loc prin metodele stabilite în Codul Civil al RM (art.11, 13) fapt ce rezultă din art.15 al CC al RM.
În cazul lezării drepturilor personale nepatrimoniale între titular şi persoana vinovată apare un raport juridic relativ. Răspunderea persoanei ce a lezat dreptul dat apare indiferent de vinovăţie, aceasta fiind o excepţie de la regula generală (în cazurile lezării drepturilor patrimoniale este necesară existenţa vinovăţiei ca condiţie de atragere la răspundere). În cazul când persoanei i se aduc daune fizice ele se repară în baza răspunderii pentru cauzarea de daune. În cazurile stabilite de lege persoanele pot cere şi repararea daunei morale, reglementată prin art.1422, 1423 ale CC al RM. Mărimea compensaţiei prejudiciului moral se stabileşte de către instanţa de judecată, Codul Civil al RM nestabilind careva limite.
Apărarea cinstei, onoarei, reputaţiei persoanei. Onoarea reprezintă evaluarea persoanei de către public, aprecierea socială a persoanei. Demnitatea este autoevaluarea şi autoapreciarea calităţilor morale, profesionale etc. ale persoanei. Reputaţia profesională (utilizată în CC al RM numai din 2002) reprezintă opinia publicului privind calităţile profesionale şi neajunsurile persoanei formată în decursul unei perioade de timp. Cea mai preţioasă este demnitatea persoanei, care ocupă un loc central.
Persoanele fizice şi juridice au dreptul să ceară dezminţirea informaţiilor ce le lezează cinstea, demnitatea, reputaţia, dacă cel ce a răspândit aceste informaţii nu va putea demonstra că sînt veridice. Deci, cinstea, reputaţia trebuie să se formeze din informaţii veridice pentru ca evaluarea morală de public să corespundă realităţii.
Raportul juridic de rezultă din dreptul subiectiv la cinste, demnitate are caracter absolut, dar din momentul lezării dreptului apare un raport relativ deoarece subiectul pasiv se reduce la anumite persoane concrete care au lezat dreptul titularului.
Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale se reglementează de art. 16 CC al RM şi poate fi definită ca dreptul personal de a cere divedirea faptului că afirmaţiile răspândite nu corespund realităţii.