Un drept subiectiv este valoros dacă este realizat. Exercitarea dreptului subiectiv reprezintă realizarea împuternicirilor. Prin realizarea drepturilor subiective titularul obţine un scop (dobândeşte un drept, săvârşeşte acte juridice etc.), îşi satisface necesităţile. Potrivit art. 9 al Codului Civil al Republicii Moldova (CC al RM) persoanele fizice şi juridice trebuie, după bunul plac, să-şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile ce le aparţin. Aceasta ne permite să afirmăm că toate acţiunile asupra drepturilor subiective, adică realizarea lor, precum şi renunţarea la drepturile subiective, transmiterea lor altor persoane sunt efectuate de persoanele împuternicite la propria convingere. Pe parcursul exercitării drepturilor şi a executării obligaţiilor persoanele împuternicite trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, trebuie să respecte legea, contractul, ordinea publică şi bunele moravuri.
Potrivit alin. (2) al art. 9 neexercitarea drepturilor nu duce la stingerea drepturilor - regula generală, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Astfel, art.440 CC al RM stipulează că servitutea se stinge prin radierea ei din registrul bunurilor imobile în caz de neuzpe o perioadă de 10 ani; art. 1170 alin. (2) prevede: În cazul în care termenul nu este determinat, fidejusiunea încetează dacă creditorul, în decursul unui an de la scadenţa obligaţiei garantate, nu a intentat nici o acţiune contra fidejusorului.
Potrivit opiniilor doctrinare[1] unele drepturi subiective sunt totodată şi obligaţii civile (art.40-44), iar prin exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut în vedere drepturile subiective civile concrete ale persoanelor. Legislaţia civilă nu admite limitarea posibilităţii exercitării drepturilor subiective civile viitoare (art.23 alin. (4) CC al RM).
Prin exercitare a drepturilor se înţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept[2]
Elementul central al fiecărui drept subiectiv este libertatea alegerii comportamentului de către titularul dreptului. De aceea drepturile subiective civile se exercită la propria dorinţă a titularului prin acţiuni, care sunt cele mai des întâlnite. Doctrina evidenţiază mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile. Mijloacele reale reprezintă acţiunile - altele decât cele care îmbracă forma actelor juridice civile (în cazul dreptului de proprietate acestea constau în acţiuni îndreptate spre exercitarea atributelor de posesiune şi folosinţă ce aparţin proprietarului). Mijloacele juridice sunt acţiunile, care îmbracă forma actelor juridice civile, alte acţiuni cu caracter juridic. Exercitarea dreptului de proprietate înseamnă exercitarea atributului de dispoziţie. Dreptul de retenţie (de a reţine un bun de către creditor potrivit legii) este o acţiune cu caracter juridic.
Executarea obligaţiilor civile. Drepturile şi obligaţiile civile sunt în strânsă legătură în raporturile juridice civile. Din această cauză respectarea obligaţiei civile şi executarea obligaţiei corespunzător atrage realizarea dreptului civil. Obligaţiile pot fi executate fie prin acţiuni - în cazul raporturilor civile relative (de obligaţii) sau prin inacţiuni - în cazul raporturilor civile absolute, de către subiectul pasiv. Executarea obligaţiei active poate avea loc benevol sau forţat. In cazul când sunt mai multe persoane pasive (mai mulţi debitori) executarea obligaţiei poate avea loc: pe cote părţi sau solidar. In cazul schimbării componenţei participanţilor la raportul juridic civil executarea obligaţiei se face potrivit normelor de cesiune a creanţei sau preluarea a datoriei (art.556-571 CC RM); în cazul succesiunii este vorba despre răspunderea moştenitorilor şi obligaţiile care se transmit prin succesiune (art.664CC RM). Este necesar de deosebit aceste lucruri de executarea obligaţiei de către o terţă persoană (art.581 CC RM).
Principiile de exercitare a drepturilor şi de executare a obligaţiilor sunt:
- principiul legalităţii (art.9),
- principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri (art.9, art.66 alin.(4), art.87 alin.(1), art.220 alin.(2) etc.),
- principiul rezonabilităţii şi a bunei - credinţe (art.9). În majoritatea cazurilor legea civilă protejează persoana de bună-credinţă.
- Principiului interesului solidar şi al colaborării. Acest principiu capătă expresie în institutul răspunderii reciproce (vinovăţia dublă, micşorarea valorii daunei de către instanţa de judecată reieşind din vinovăţia creditorului). Găsiţi articolele în Codul Civil alRM?
[1] Tolstoi, Iu. K şi Sergeev, A. P. P.315-316. Baieş, S. Şi Roşca, N. Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică. p. 143.
[2] Baieş, S. Şi Roşca, N. Op. cit., p. 143.