Apărarea drepturilor civile. Orice drept, precum şi cel subiectiv are importanţă pentru titular, dacă poate fi apărat, apărarea fiind una din împuternicirile subiectului activ.
Dreptul subiectiv la apărare este posibilitatea juridică a persoanei împuternicită de a folosi măsurile de ocrotire legală cu scopul restabilirii situaţiei şi curmarea acţiunilor de încălcare a dreptului.
Conţinutul dreptului la apărare este determinat de complexul normelor materiale şi procesuale ce determină: Conţinutul măsurii de ocrotire, Temeiul de utilizare, Cercul de subiecte împuternicite de a folosi dreptul la apărare, Ordinea procesuală,
- Drepturile materiale şi procesuale referitor la care se aplică măsura dată.
Măsura de ocrotire juridică reprezintă mijloacele de apărare. Există diverse metode de apărare a drepturilor civile. În art. 11 CC al RM se stabilesc metodele de apărare a drepturilor. Ordinea şi limitele aplicării unei metode depinde de conţinutul dreptului subiectiv lezat şi de caracterul lezării dreptului. Fiecare metodă poate fi folosită în o ordine procedurală. Ordinea dată reprezintă forma de apărare a drepturilor civile. Se cunoaşte:
- Forma jurisdicţională (judiciară) - apărarea drepturilor civile de către organele statului în ordine administrativă sau judiciară (apărarea dreptului conform competenţei jurisdicţionale: instanţele de drept comun, judecătoria economică etc.)
- Forma nejurisdiacţională - apărarea prin acţiuni proprii fără adresare la instanţa de judecată sau alte organe ale statului competente. Aceasta poate avea loc prin autoapărare.