Izvoarele raportului juridic civil cuprind evenimentele juridice (împrejurări, fapte care se produc independent de voinţa omului şi de care legea leagă apariţia, modificarea sau încetarea raportului juridic civil) şi acţiunile omeneşti. Acţiunile, după intenţia de a produce sau nu efecte juridice, se împart în: acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, care mai sunt desemnate cu expresia de „acte juridice" şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice.
In dependenţă de faptul permisiunii legii acţiunile se împart în: acţiuni legale şi acţiuni ilegale. Ambele categorii de acţiuni pot duce la apariţia raportului juridic civil. La categoria acţiunilor ilegale care duc la apariţia raporturilor juridice civile se atribuie: cauzarea de daune (delictele), încălcarea obligaţiilor contractuale, îmbogăţirea fără justă cauză, abuzul de drept, acţiunile săvârşite ca acte juridice recunoscute nule, acţiunile ce lezează drepturile exclusive: dreptul de autor, inventator, dreptul la marcă, desen sau model industrial etc.
Acţiunile legale cuprind: actele juridice, acţiunile juridice. Actele juridice sunt acţiunile legale săvârşite de subiectele dreptului civil ce au ca scop apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice civile. Deci, actul juridic constituie izvorul raportului juridic civil concret şi nemijlocit. Acţiunile juridice (юридичесткие поступки) sunt acţiuni legale ale subiectelor de care legea leagă apariţia unui rezultat juridic indiferent de faptul dacă subiectul a avut acest scop sau nu (ca în cazul lucrurilor găsite, comorii), deci, chiar dacă persoana nu a urmărit scopul de a deveni proprietar, el devine proprietar. Dreptul de autor apare ca rezultat al creării operei indiferent de orice formalitate. La această categorie nu se atribuie crearea invenţiilor, desenelor şi modelelor industriale, a mărcilor de produse sau servicii etc.
Definirea actului juridic civil.
Potrivit art. 195 al CC al RM actul juridic civil este manifestarea de către persoanele fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile.
In literatura de specialitate întâlnim următoarele definiţii: A. Ionaşcu: „acul juridic civil acutul de voinţă săvârşit în scopul de a produce efecte de drept, adică de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice"; T. Popescu: „actul juridic este un act de voinţă săvârşit cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica, transmite sau de a stinge un raport juridic".
Mai târziu apare opinia că la definirea actului juridic nu trebuie utilizat numai criteriul subiectiv, dar şi cel obiectiv. Astfel unii autori: Doru Cosma, teoria generală a actului juridic civil, Bucureşti 1969, Gabriel Marty, Pierre Raynaud, Droit civil, Paris 1961 etc. Definesc actul juridic civil ca „o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiţia ca de existenţa acestei intenţii să depindă însăşi producerea efectelor juridice". O altă definiţie susţinută de C. Stătescu (Teoria generală a obligaţiilor) este: actul juridic civil este o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice - adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic - efecte care se produc numai dacă, potrivit legii civile, o asemenea intenţie a existat.
Actul juridic civil face parte din categoria faptelor juridice, dar, după cum am observat, se deosebeşte de evenimentele şi acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice. Acest act juridic se deosebeşte de actul juridic normativ, care constituie izvor al dreptului civil şi de actul juridic de aplicare a dreptului, care constituie hotărârea judecătorească etc. Actul juridic se deosebeşte de actele administrative ale organelor de stat, organele autoadministrării locale, care duc la apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligaţiilor unui subiect de drept concret. Astfel de acte administrative sunt: licenţierea, rechiziţia, retragerea loturilor de pământ dacă nu sunt folosite după destinaţie. Actul juridic civil este provocat şi produs de voinţa persoanelor cu scopul de a produce anumite efecte juridice.
Termenul de act are două înţelesuri:
- „act" - manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. Acest sens mai este desemnat prin expresia latină: „negotiumjuris", adică, operaţiune juridică.
- „act" - înscris constatator al operaţiunii juridice, adică mijlocul probator al operaţiunii juridice.
Importanţa actului juridic civil este determinată de realitatea că actul juridic reprezintă principalul izvor de drepturi şi obligaţii civile. Cunoaşterea actului juridic civil este utilă pentru o corectă aplicare a legii, deoarece actul juridic civil este un instrument principal prin care s e realizează dinamica circuitului civil şi a circuitului economic. Sub aspect ştiinţific teoria actului juridic civil este cea care elaborează noţiuni, concepte de bază folosite nu numai în cadrul unor instituţii ale dreptului civil, cum sunt: drepturile reale, obligaţiile, succesiunile, contractele, dar şi de către alte ramuri ale dreptului.
Trăsăturile caracteristice ale actului juridic civil sunt:
- actul juridic civil este o manifestare de voinţă, ce provine de la una sau mai multe persoane fizice sau juridice,
- manifestarea de voinţă este exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice, dar se deosebeşte de faptele juridice ce au loc cu intenţia de a produce efecte, care se produc în temeiul legii,
- efectele juridice urmărite sînt crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret, spre deosebire de alte rapoarte juridice civile din alte ramuri de drept.
Subiectele ce pot săvârşi acte juridice sunt: persoana fizică şi persoana juridică.
Din cele expuse putem conchide că: actul juridic civil constituie numai acţiuni legale (actul juridic e o acţiune legală, ce are consecinţe juridice dorite care sunt şi în concordanţă cu legea) sesizate de persoanele fizice sau juridice, acte volitive, care au ca scop anumite consecinţe juridice (apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi acţiunilor).