Drept

Delimitarea nulităţii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. Pentru a contura mai precis specificul sancţiunii nulităţii şi pentru evitarea confundării ei cu alte sancţiuni civile vom face câteva delimitări esenţiale între nulitate şi alte cauze de ineficacitate a actelor juridice civile.

1. Rezoluţiunea este sancţiunea civilă care constă în desfiinţarea cu efect retroactiv (ex tune) a unui contract sinalagmatic cu executare imediată, la cererea uneia din părţi ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia (MMureşan, înM.N. Costin, M. Mureşan, V. Ursa, Dicţionar..., p. 469).

Exemplu: între două persoane s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare; deci în momentul încheierii sale actul respectiv este valabil, obligaţiile părţilor existând reciproc. Dacă însă în momentul executării acestui contract una dintre părţi nu a îndeplinit obligaţia sa, celălalt contractant - pentru a evita o pagubă mai mare - poate cere instanţei desfacerea contractului; în acest fel, dacă instanţa îi va admite cererea, el va fi dezlegat de propria obligaţie.

Deşi are acelaşi efect (desfiinţarea retroactivă a actului), rezoluţiunea se deosebeşte de nulitate prin:

- domeniul de aplicare; în timp ce rezoluţiunea se aplică numai contractelor sinalagmatice cu executare dintr-odată, nulitatea se aplică oricăror acte juridice. Prin contract sinalagmatic înţelegem acea convenţie care de la data încheierii ei, produce obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi, obligaţia fiecărei părţi avându-şi cauza în obligaţia celeilalte;

• cauzele care o determină; câtă vreme rezoluţiunea intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului (neexecutarea culpabilă a obligaţiei uneia din părţi) nulitatea intervine pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii, constând în nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea actului;
• modul de aplicare; în timp ce în cazul rezoluţiunii, instanţa, chiar dacă se dovedeşte neexecutarea culpabilă a obligaţiei, nu este obligată să pronunţe rezoluţiunea putând acorda mai întâi un termen de graţie debitorului, în cazul nulităţii judecătorul nu are nici o putere de apreciere fiind ţinut să constate sau să pronunţe nulitatea dacă sunt dovedite cauzele ei;
• răspunderea pentru daunele pricinuite prin desfiinţarea actului este, în cazul rezoluţiunii, o răspundere contractuală deoarece între părţi a existat un act valabil, dar în cazul nulităţii este o răspundere delictuală deoarece actul este desfiinţat tocmai datorită faptului că de la început el nu a fost valabil (a se vedea, V. Stoica, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 19 -33). Rezoluţiunea poate fi judecătorească sau convenţională, în orice convenţie sinalagmatică, condiţia rezolutorie este subînţeleasă, dreptul la acţiune îl are partea pentru care nu s-a executat angajamentul.

1. Rezilierea (care nu trebuie confundată cu rezoluţiunea deşi în limbajul curent confuzia este frecventă) este sancţiunea civilă care constă în desfiinţarea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă în timp ca urmare a neexecutării obligaţiei uneia din părţi din cauze imputabile acesteia. Rezilierea este identică în esenţa ei cu rezoluţiunea de care se deosebeşte prin domeniul de aplicare şi prin lipsa caracterului retroactiv al sancţiunii. De aceea, concluzia este că rezilierea se deosebeşte de nulitate prin aceste trăsături şi în plus prin cele arătate la rezoluţiune.

Este de reţinut faptul că în cazul contractelor cu executare succesivă în timp, nulitatea nu operează retroactiv ci tot numai pentru viitor ca şi rezilierea.

Exemplu: un contract de închiriere sau de muncă pe o perioadă nedeterminată poate fi reziliat de una din părţi. Dar aceste contracte şi-au produs toate efectele până în ziua rezilierii lor şi începând cu această dată ele nu vor mai produce efecte pentru viitor.

1. Revocarea, prin prisma analizată, este acea sancţiune civilă care constă în înlăturarea efectelor actului juridic civil datorită ingratitudinii gratificatului ori neexecutării culpabile a sarcinii (G/?. Beleiu, cit., p. 196).

Exemplu: revocarea donaţiei, revocarea mandatului, revocarea ofertei, revocarea renunţării la succesiune etc. Deosebiri faţă de nulitate:

• întotdeauna revocarea presupune un act juridic valabil încheiat pe când nulitatea dimpotrivă;
• cauzele de revocare sunt întotdeauna ulterioare încheierii actului juridic în timp ce nulitatea presupune cauze concomitente încheierii actului;
• de regulă revocarea se aplică actelor cu titlu gratuit iar nulitatea oricărui act juridic civil.

1. Caducitatea este acea cauză de ineficacitate care constă în lipsirea de efecte a unui act juridic datorită unui eveniment independent de voinţa sau de culpa părţilor şi care survine ulterior încheierii valabile a actului, în mod obiectiv, producerea efectelor actului nu poate avea loc.

Exemplu: oferta devine caducă dacă, înainte de a fi acceptată, ofertantul moare sau devine incapabil - deoarece acceptarea ofertei nu mai poate duce la încheierea contractului nemaiexistând una din părţi; legatul testamentar devine caduc dacă la data deschiderii succesiunii legatarul instituit este predecedat testatorului.

Deosebiri de nulitate:

• caducitatea intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului juridic, nulitatea pentru cauze contemporane încheierii sale;
• cauzele caducităţii sunt independente de voinţa părţilor, cele ale nulităţii, de regulă, aparţin părţilor;
• efectele caducităţii nu retroactivează (produce efecte ex nune) deoarece pentru trecut nu s-a produs nici un efect; efectele nulităţii retroactivează.