1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Clasificarea nulităţilor. Dată fiind diversitatea cauzelor care le determină, nulităţile pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii. Cea mai importantă clasificare a nulităţilor se face în funcţie de natura interesului ocrotit prin norma încălcată şi numai derivat de regimul juridic care li se aplică; ea distinge nulităţile absolute de cele relative.

Astfel, în principiu, nulitatea absolută intervine în cazul în care la încheierea actului s-au încălcat norme juridice imperative (de ordine publică) care au ca scop ocrotirea unor interese generale pe când nulitatea relativă intervine în cazurile în care la încheierea actului s-au încălcat dispoziţii legale care au ca scop ocrotirea unor interese personale (de interes privat).

Regimul juridic al nulităţii absolute diferă de regimul juridic al nulităţii relative sub trei aspecte:

  1. Nulitatea absolută poale fi invocata de orice persoană interesată şi chiar din oficiu de către instanţa de judecata, pe când nulitatea relativă poate fi invocată numai de către persoana ocrotită prin dispoziţia legală încălcată la încheierea actului;

Exemplu: dacă la încheierea actului consimţământul părţii a lipsit cu desăvârşire, va putea fi invocată nulitatea absolută a actului nu numai de către partea respectivă ci şi de cealaltă parte sau de orice persoană care are interesul de a fi desfiinţat actul; în schimb, dacă o parte a consimţit la încheierea actului dar consimţământul ei a fost viciat de eroare, doi sau violenţă, va putea fi invocată nulitatea relativă a actului numai de către partea respectivă.

  1. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de excepţie, fie pe cale de acţiune (acţiunea în constatarea nulităţii absolute fiind imprescriptibilă), pe când nulitatea relativă nu poate fi invocată decât în limita termenului legal de prescripţie, acţiunea în anulare fiind prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
  2. După întinderea efectelor sancţiunii distingem:
    1. Nulitatea totală care desfiinţează actul în întregime, nepermiţând ca acest act să producă vreun un efect; Exemplu: nulitatea unui contract de donaţie pentru neîncheierea lui în forma autentică cerută obligatoriu de legislaţie ca o condiţie ad ualiditatem.
    2. Nulitatea parţială care desfiinţează numai o parte din efectele actului juridic sancţionat şi anume, pe cele care contravin scopului normelor juridice încălcate la încheierea actului; aceste clauze trebuie însă să nu constituie cauza impulsivă şi determinantă a întregului.

Exemplu: într-un contract de vânzare-cumpărare pot să fie nule numai anumite clauze accesorii (clauza de arvună), clauzele principale fiind însă valabile.

In asemenea situaţii, dacă clauzele lovite de nulitate nu au fost esenţiale pentru părţi, actul juridic va fi menţinut înlăturându-se doar clauzele contrare legii; dacă însă clauzele nevalabile au constituit motivul determinant al voinţei de a contracta, în aşa fel încât părţile (sau una din ele) nu ar fi încheiat actul, atunci întregul act va fi declarat nul (sau, după caz, va fi anulat).

Se consideră uneori că este parţială şi nulitatea actelor cu executare succesivă, care operează numai pentru viitor menţinând efectele produse în trecut; sau nulitatea căsătoriei putative ale cărei efecte se menţin până la pronunţare faţă de soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea ei.

In schimb, nu poate fi considerată nulitate parţială, ci totală, nulitatea care afectează numai unul din mai multe acte juridice care împreună alcătuiesc un act complex;

Exemplu: testamentul este un act complex cuprinzând nu numai legate dar putând cuprinde şi o recunoştere de filiaţie, o instituire de executor testamentar etc.; dacă un legat este nul - ca fiind făcut, de pildă, în folosul unei persoane incapabile de a primi cu titlu gratuit - nulitatea acestui legat este totală chiar dacă celelalte legate rămân valabile; chiar dacă testamentul în întregime este nul, el poate produce - prin conversiune - unele efecte ce nu depind de valabilitatea legatelor (revocarea unei oferte de vânzare prin testarea bunului oferit în favoarea unui alt legatar decât destinatarul ofertei, deoarece acesta testare învederează intenţia testatorului de a nu vinde bunul legat).

Nota bene. Nu trebuie să confundăm nulitatea absolută cu nulitatea totală după cum nici nulitatea relativă cu nulitatea parţială.

  1. După cum este sau nu prevăzută de lege, nulitatea poate fi:
    1. Nulitate expresă când este anume prevăzută de un text de lege;
    2. Nulitate virtuală (sau tacită, implicită) când sancţiunea nu este prevăzută expres de lege dar nevalabilitatea actului rezultă neîndoielnic din caracterul imperativ al dispoziţiei legale încălcate sau din scopul urmărit de legiuitor prin instituirea anumitor condiţii de validitate ale actului;
  2. După felul condiţiilor de validitate încălcate la încheierea actului juridic, nulitatea acestuia poate fi o nulitate de fond sau o nulitate de formă (atunci când forma nerespectată era cerută ad validitatem).
Loading...