1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Efectele nulităţii actului juridic. Consideraţii generale. Efectele nulităţii unui act juridic sunt aceleaşi indiferent că este vorba despre o nulitate absolută sau despre una relativă.

In esenţă, efectul nulităţii constă în desfiinţarea actului juridic şi a raportului juridic creat prin act. în consecinţă:

  • dacă actul juridic lovit de nulitate nu a fost executat şi deci, nu a produs efecte juridice, sancţiunea nulităţii va face ca actul să nu mai poată produce efectele în vederea cărora a fost încheiat. Astfel, în cazul în care una din părţi ar cere celeilalte executarea unei prestaţii la care s-a obligat prin actul juridic lovit de nulitate, debitorul se va putea opune la executare invocând excepţia de nulitate;
  • dacă actul juridic lovit de nulitate a fost deja executat, în tot sau în parte, aplicarea sancţiunii nulităţii va avea ca efect obligaţia părţilor de a-şi restitui reciproc prestaţiile săvârşite şi primite; - dacă, în urma încheierii actului lovit de nulitate, părţile au încheiat unele acte juridice cu terţe persoane, acte pe care nu le-ar fi putut încheia dacă n-ar fi încheiat mai întâi actul nevalabil, aplicarea sancţiunii nulităţii acestui act va atrage, în principiu, şi desfiinţarea actelor încheiate în temeiul Iui cu alte persoane.

In legătură cu aceste trei categorii de consecinţe ale sancţiunii juridice civile a nulităţii actului juridic, se vorbeşte în literatura juridică de cele trei principii ale efectelor nulităţii şi anume:

  1. principiul retroactivităţii,
  2. principiul repunerii în situaţia anterioară
  3. principiul desfiinţării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului iniţial.

Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii, în regulă generală, nulitatea des-fiinţează actul juridic încheiat cu încălcarea cerinţelor de validitate prevăzute de lege, cu efect retroactiv, din chiar momentul încheierii actului, ca şi când acesta nu ar fi fost încheiat. Caracterul retroactiv al sancţiunii se justifică prin necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate şi a împiedicării producerii unor efecte contrare legii.

De la principiul retroactivităţii există şi unele excepţii, adică situaţii în care unele efecte produse de actul juridic lovit de nulitate sunt recunoscute şi menţinute pentru a se putea da astfel satisfacţie altor principii de drept care vin în conflict cu principiul retroactivităţii.

Principalele excepţii sunt:

  • căsătoria putativă, adică căsătoria în care cel puţin unul dintre cei doi soţi a fost de bună-credinţă, ignorând cauza nulităţii, efectele desfiinţării căsătoriei se produc pentru soţul de bună-credinţă numai pentru viitor, tocmai pentru a se ocroti buna sa credinţă. Exemplu: un bărbat se căsătoreşte cu o femeie neştiind că aceasta este sora lui, de care a fost despărţit imediat după naştere, rieavând cunoştinţă că ar avea vreo soră sau că sora lui este tocmai femeia cu care s-a căsătorit, încălcând astfel interdicţia căsătoriei între fraţi.
  • în toate cazurile de nulitate a căsătoriei, copiii rezultaţi din căsătoria nulă sau anulată păstrază situaţia de copii din căsătorie, în raport cu ei desfiinţarea căsătoriei neoperând pentru trecut ci doar pentru viitor, asemenea unui divorţ.
  • în cazul contractelor cu executare succesivă în timp, constatarea sau pro-nunţarea nulităţii desfiinţează actul numai pentru viitor menţinând efectele pro-duse de actul desfiinţat între momentul încheierii sale nevalabile şi momentul rămânerii definitive a hotărârii care constată sau pronunţă nulitatea sa.

Mai constituie excepţii de la principiul retroactivităţii nulităţii şi situaţiile pe care le vom analiza mai jos ca excepţii de la celelalte principii ale efectelor nulităţii, excepţii care, implicit, derogă şi de la principiul retroactivităţii.

Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară - restitutio in integrum, impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic lovit de nulitate, să fie restituit. Şi acest principiu decurge din cel al retroactivităţii căci numai prin restituirea reciprocă a prestaţiilor săvârşite, părţile pot fi puse în situaţia în care s­au aflat înainte de încheierea actului nevalabil. Temeiul restituirii prestaţiilor efectuate în executarea unui act lovit de nulitate, îl constituie şi un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice îmbogăţirea unei persoane în dauna alteia fără o cauză legitimă.

Tocmai de aceea acţiunea în restituire poate fi introdusă şi judecată separat de acţiunea în nulitate, ea fiind întotdeauna supusă prescripţiei extinctive.

Principiul desfiinţării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto jure dantis resolviturjus accipientis) este şi el un corolar al principiului retroactivităţii. Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinţat actul juridic prin care cineva a dobândit un bun (deci dobânditorul este considerat a nu fi fost niciodată proprietarul acelui bun), este firesc să fie desfiinţate şi actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobânditor a dispus de acel bun; altfel spus, desfiinţarea actelor subsecvente este o aplicare a principiului potrivit căruia nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quodnon habet). De la acest principiu se impun câteva excepţii:

  • cel care a intrat în posesia unui bun mobil cu bună-credinţă, devine proprietar al bunului şi nu mai poate fi silit să-1 restituie decât în cazul când lucrul fusese pierdut sau furat şi vândut de găsitor sau hoţ, situaţie în care adevăratul proprietar îl poate revendica în termen de 3 ani chiar şi de la posesorul de bună-credinţă care are acţiune în regres contra celui de la care 1-a dobândit;
  • nu se vor desfiinţa nici actele subsecvente de conservare şi de administrare;
  • de asemenea, se păstrează şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate cu un subdobânditor de bună- credinţă; în acest caz dispunătorul (al cărui drept s-a desfiinţat retroactiv) urmează să-şi îndeplinească obligaţia de restituire a bunului nu în natură, ci prin echivalent;
  • tot astfel, se păstrează actele prin care bunul a fost transmis subsecvent unui subdobânditor care, între timp, a dobândit proprietatea bunului prin uzucapiune, în condiţiile legii.
Loading...