Pin It

În legislaţia civilă termenele sînt nu numai multiple, ci şi diverse. Ele se clasifica pe tipuri în funcţie de diverse criterii: după efectele juridice; în funcţie de faptul daca pot fi modificate sau nu prin acordul părţilor; în funcţie de caracterul determinabil sau nedeterminabil; în funcţie de organele care le stabilesc; după utilitatea lor etc. Este obişnuit a deosebi următoarele tipuri de termene în dreptul civil:

Imperative - termene general obligatorii, care nu pot fi modificate prin acorda părţilor raportului civil. Astfel de termene sînt, în special, cele de prescripţie extinctivă (art.267, 268 etc.); termene succesorale (art.1492, 1517, 1518, 1519, 1525, 1538 etc.); termene de prescripţie achizitivă (art.332, 333); termenele dreptului de autor (art.17, 25, 32 ale Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe); termene de răscumpărare (art.791) şi altele.

Dispozitive - termene care sînt stabilite de legislaţie, dar pot fi modificate prin acordul părţilor în funcţie de împuternicirile acestora. Un astfel de termen este termenul maxim al contractului de locaţiune (art.887). în cadrul acestui termen părţile, prin acordul lor, pot stabili termene mai mici. Termenul valabilităţii procurii - nu mai mare de trei ani (art.254).

Termene determinate - acestea sînt termene în care este indicat începutul şi sfîrşitul, care stabilesc un interval concret de timp sau care determină o faptă concretă sau moment.

Termene nedeterminate. De obicei, pentru executarea obligaţiei se indică un termen anumit. Termenele nedeterminate sînt acelea care se conţin în legislaţia civilă şi se aplică în cazurile în care nici prin lege, nici prin actul juridic sau contract termenul nu e prevăzut, sau e dependent de momentul solicitării de către una din părţi. Astfel, dacă în contractul de împrumut nu a fost stabilit nici termenul restituirii, nici termenul preavizării, atunci acest contract de împrumut se consideră încheiat pe un termen nedeterminat (art.871), adică termenul restituirii poate fi dependent de momentul cererii (art.575).

Termenele de apariţie a drepturilor civile - termenele de naştere a drepturilor şi obligaţiilor civile. Termenele de naştere a drepturilor civile se referă la categoria faptelor juridice de apariţie a drepturilor. Astfel, calcularea termenului de prescripţie achizitivă, în conformitate cu art.332, 333, reprezintă temei de apariţie a dreptului de proprietate - respectiv dacă bunul este mobil sau imobil.

Termenele de realizare a drepturilor şi obligaţiilor civile - este perioada de timp în cadrul căreia deţinătorul dreptului subiectiv este împuternicit să-şi realizeze dreptul său. Tot aici se include şi dreptul de a cere de la debitor săvîrşirea unor acţiuni concrete. Varietăţi ale termenului de realizare a drepturilor civile sînt: a) termenul de existenţă a dreptului; b) precluziv; c) de garanţie.

Termen de existenţă a drepturilor civile - termenele de acţiune în timp a drepturilor civile în cadrul cărora deţinătorul dreptului subiectiv are dreptul, iar uneori chiar este obligat, să-şi realizeze dreptul ce-i aparţine ori să ceara luarea unor măsuri pentru realizarea dreptului său propriu-zis de la persoana obligată. La scurgerea termenului de existenţă a dreptului civil, dreptul subiectiv al persoanei împuternicite încetează, iar posibilitatea realizării lui se pierde. Astfel, dreptul de autor, după regula generală, acţionează pe parcursul vieţii autorului plus cincizeci de ani după moartea lui (art.13 alin.(3) al Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe); realizarea împuternicirilor mandatarului conform procurii nu poate depăşi trei ani (art. 254). Dat fiind faptul că sînt cunoscute drepturi subiective fără termen, asupra acestora nu se răsfrînge acţiunea termenului de existenţă a drepturilor civile: astfel, dreptul de proprietate se referă la categoria drepturilor fără termen.

Termene de garanţie. Prin termen de garanţie se înţelege termenul înăuntrul căruia debitorul poartă răspundere pentru calitatea bunului, iar creditorul are dreptul înăuntrul acestui termen de a cere remedierea gratuită a bunului, preschimbarea bunului, serviciul sau aplicarea altor urmări prevăzute de lege sau contract. Dar, după natura lor, termenele de garanţie sînt asemănătoare cu cele punitive. Termenul de garanţie nu poate fi prelungit, nici restabilit prin hotărîre judecătorească, în cazurile prevăzute de lege termenele de garanţie pot fi doar prelungite.

Termenele de garanţie sînt prevăzute pentru mărfurile şi bunurile vîndute (art.77 2, 783, 784, 804); pentru rezultatele lucrărilor de antrepriză (art.969) etc. Ele servesc ca garanţie juridică a calităţii mărfii, producţiei. Despre termenele de garanţie, ca despre o măsură ce asigură calitatea corespunzătoare a producţiei se vorbeşte direct în art.l al Legii cu privire la protecţia drepturilor consumatorului. Legislaţia civilă deosebeşte termene de garanţie de exploatare a bunului, de păstrare a produselor, termene de uti - lizare etc. Termenele indicate se stabilesc, prin acordul părţilor, de standarde şi de condiţiile tehnice. Prin acordul părţilor pot fi instituite termene mai îndelungate decît cele stabilite de standarde sau condiţiile tehnice.

Termenele de executare a obligaţiilor. Este limita de timp în cadrul căreia creditorul şi debitorul trebuie să săvîrşească acţiunile ce constituie conţinutul drepturilor şi obligaţiilor acestora.

Termenele de apărare a drepturilor civile ~ intervale de timp, înăuntrul cărora persoanele abilitate sînt în drept să se adreseze la delincvent, în instanţa de judecată sau alt organ jurisdicţional cu pretenţia de apărare sau executare silită a dreptului încălcat sau a interesului contestat. La termenele de apărare a drepturilor civile se referă termenele de înaintare a pretenţiilor şi termenele de prescripţie extinctivă.

Termenele de încetare a drepturilor - termenele care duc la încetarea raporturilor juridice, a anumitor drepturi şi obligaţii. De exemplu: la expirarea a şase luni (art.1544 alin.(l)) sau a unui an (art.1544 alin.(2)), creditorii îşi pierd dreptul la înaintarea pretenţiilor.

Termenele se pot împărţi în generale şi speciale. Speciale - nu sînt excepţii de la regulă, ele doar concretizează termenele generale. De exemplu, la încheierea contractului pe un termen îndelungat, părţile pot prevedea termene speciale de executare în cadrul termenului general. Astfel, părţile în contractul de antrepriză pot stabili un termen general de executare, iar în caz de necesitate - termenul de început, termenul de executare a anumitor etape şi termenul de încheiere a lucrărilor (art.954).

După sensul art.259 alin.(l), toate tipurile de termene în dreptul civil, în funcţie de subiectul care le stabileşte, se împart în:

  1. termene stabilite de lege sau legislative. Legile, ca izvoare ale dreptului civil, ocupă un loc central, principal în sistemul actelor normative, care împreună alcătuiesc legislaţia civilă.
  2. termenele stabilite de judecată sau arbitri aleşi - termenele judiciare mai sînt numite termenele organelor de jurisdicţie. Prin hotărîre judecătorească pot fi stabilite, de exemplu: termene de lichidare a restanţelor de către pîrît; termene de dezminţire a informaţiilor ce ponegresc onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională; eliberarea localului; termenele pentru remedierea gratuită a deficienţelor de către antreprenor.
  3. termenele instituite prin acordul părţilor. Termenele convenţionale - stabilite prin acordul părţilor şi incluse în contract, perioade de timp în cadrul cărora vînzătorul, antreprenorul şi alţii trebuie să transmită cumpărătorul ui, clientului etc. lucrarea, marfa etc. Termenele în contracte se stipulează diferit: a) fixarea unei date; b) fixarea unei perioade de timp, adică a intervalului de timp în cadrul căruia părţile trebuie să-şi realizeze drepturile şi obligaţiile: decadă, lună, trimestru, an, cu utilizarea unor termeni specifici - „imediat", „în orice moment", „în termen rezonabil", „în momentul predării", „pînă la expirarea termenului rezonabil" etc.; c) prin dispoziţia executării condiţiilor contractuale pe părţi sau pe etape cu aprobarea unui plan, unde sînt stipulate termene de transmitere a fiecărei partide de mărfuri.