1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Termenul de prescripţie, curge, de regulă, neîntrerupt, în perioada indicată pot apărea împrejurări care în mod obiectiv împiedică persoana interesată să înainteze acţiunea în limitele termenului de prescripţie. Temporar se pierde posibilitatea apărării dreptului încălcat sau interesului protejat de lege.

Împrejurările care împiedică persoana să înainteze la timp acţiunea în apărarea dreptului său încălcat trebuie să aibă un caracter obiectiv, adică să se manifeste independent de voinţa persoanelor interesate. Dacă împrejurările apărute se recunosc de către lege ca fiind întemeiate, curgerea termenului de prescripţie se suspendă pe toată perioada acţiunii lor. Un astfel de eveniment în dreptul civil poartă denumirea de suspendare a termenului de prescripţie. Suspendarea cursului prescripţiei înseamnă că timpul în care acţionează împrejurările recunoscute de lege ca temei de suspendare a curgerii termenului de prescripţie nu se ia în calculul termenului de prescripţie. Se suspendă curgerea termenului de prescripţie care a început, dar care încă nu s-a scurs. Suspendarea îndepărtează momentul expirării termenului de prescripţie. După înche ierea acţiunii împrejurărilor care au servit drept temei pentru suspendarea termenului de prescripţie, acesta continuă să curgă.

împrejurările apărute, recunoscute de lege ca temei pentru suspendarea curgerii termenului de prescripţie, presupun că pentru reclamant a apărut imposibilitatea de a-şi apăra dreptul său pe calea acţiunii. La aceste împrejurări se referă:

  • Forţa majoră, adică împrejurările particularităţile cărora sînt următoarele: caracterul excepţional, neîntrerupt, de neînvins, împrejurările de forţă majoră nu depind de voinţa părţilor în raport şi se referă la evenimente care nu au legătură cu activitatea lor.
  • - Moratoriu (din lat. „moratorius" - cel care încetineşte, acordă timp suplimentar), în dreptul civil prin moratoriu se înţelege suspendarea executării obligaţiei, care se stabileşte pe o perioadă determinată sau pînă la încheierea anumitor evenimente excepţionale (război, calamitate naturală). Moratoriul duce la imposibilitatea pentru creditori de a-şi realiza drepturile pe calea înaintării acţiunii despre executarea silită. Timpul pentru care se declară suspendarea executării obligaţiei nu se include în termenul de prescripţie. Temei pentru declararea de către Guvern a moratoriului este survenirea unui eveniment excepţional în viaţa ţării. Moratoriul ca suspendare a executării obligaţiilor se întîlneşte foarte rar.
  • Creditorul sau debitorul face parte din forţele armate puse pe picior de război. Situaţia de război este un regim juridic deosebit în ţară sau în unele regiuni ale acesteia, care se stabileşte, de obicei, prin hotărîrea organului superior al statului în situaţii excepţionale (război, calamitate naturală etc.). în cazul situaţiei de război, toate funcţiile organelor puterii de stat privind problemele apărării, ordinii publice şi securităţii de stat trec la organele militare. Legea limitează suspendarea curgerii termenului de prescripţie doar la situarea creditorului sau debitorului în rîndul forţelor armate puse pe picior de război. Chemarea creditorului sau debitorului în timp de pace în rîndurile forţelor armate nu serveşte drept temei al suspendării termenului de prescripţie.
  • - Creditorul este incapabil sau este limitat în capacitatea de exerciţiu si nu are un reprezentant legal, cu excepţia cazurilor în care creditorul are capacitate de exerciţiu procesuală. Capacitatea de exerciţiu procesuală este posibilitatea ca prin acţiunile proprii de a realiza drepturile într-un proces concret (de a înainta acţiunea, a revoca cererea, a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, a mări sau micşora cuantumul pretenţiilor, a încheia tranzacţia de împăcare etc.), a împuternici ducerea dosarului reprezentantului. Creditorii minori cu vîrsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, posedă capacitatea deplină de exerciţiu procesuală din momentul încheierii căsătoriei sau emancipării, precum şi în cazul în care ei se ocupă de activitatea de întreprinzător (art.26) sau sînt membri ai cooperativelor (art.21 alin.(4)). Posedă capacitate de exerciţiu procesuală parţială cetăţenii în vîrsta de la 16 la 18 ani, precum şi minorii limitaţi în capacitatea de exerciţiu. După regula generală, interesele lor sînt apărate în instanţa de judecată de către reprezentanţii lor legali (părinţii, adoptatorii, tutorele). Dar instanţa este obligată în astfel de cazuri să invite la proces şi minorii sau persoanele limitate în capacitatea de exerciţiu. Cu toate acestea, persoanele în vîrsta între 14 şi 18 ani îşi apără personal interesele în cazurile prevăzute de lege.
  • Este suspendat actul normativ care reglementează raportul juridic litigios. Suspendarea acţiunii actului nor­mativ care reglementează raportul litigios presupune imposibilitatea temporară de aplicare a normelor acestuia, condiţionată de împrejurări obiective. Suspendarea aplicării actului normativ duce la nefuncţionarea reală a normelor incluse în el. Prin actul normativ, care suspendă acţiunea actului juridic
  • Activitatea autorităţilor judecătoreşti de a căror competentă tine soluţionarea litigiului dintre părţi este suspendată. Acesta este un temei nou pentru suspendarea prescripţiei, necunoscut anterior de legislaţia civilă. Cu toate acestea, este cert că dacă prin hotărîrea organului competent este suspendată activitatea organelor judiciare în competenţa cărora intră soluţionarea litigiului dintre părţi, atunci drept ieşire din situaţia dată ne poate servi prevederea art.43 alin.(2) lit.g) C.P.C. R.M., care stipulează dreptul instanţei de a transmite dosarul spre examinare altei instanţe în cazul în care ca rezultat al împrejurărilor excepţionale instanţa de judecată la competenţa căreia se referă dosarul nu poate funcţiona timp îndelungat.

Întreruperea cursului prescripţiei extinctive

Pe lingă suspendarea curgerii termenului de prescripţie, legea admite şi întreruperea lui în virtutea împrejurărilor determinate în formă de acţiuni ale creditorului sau debitorului. Spre deosebire de suspendare, întreruperea termenului de prescripţie presupune că timpul care s-a scurs pînă la împrejurarea care a servit drept temei de întrerupere nu se ia în consideraţie. După întrerupere, termenul de prescripţie începe să curgă din nou pentru un termen deplin, prevăzut de lege pentru categoria dată de pretenţii. Timpul scurs pînă la întrerupere nu se ia în calcul. Timpul scurs pînă la sus pendare, dimpotrivă, se ia în calcul, după suspendare el continuîndu-şi cursul.

Împrejurările indicate ia art.277 de întrerupere a termenului de prescripţie (spre deosebire de cele ce suspendă) au un caracter subiectiv, adică se manifestă în funcţie de voinţa persoanelor, şi de aceea sînt acţiuni, dar nu evenimente. La ele se referă: a) înaintarea acţiunii; b) recunoaşterea datoriei.

Pentru întreruperea termenului de prescripţie este necesar ca acţiunea să fie înaintată în instanţa de judecată, judecata arbitrală, a arbitrilor aleşi, sau alt organ jurisdicţional, în modul stabilit de lege. În conformitate cu art.277, curgerea termenului de prescripţie se întrerupe în special prin înaintarea acţiunii în modul stabilit, adică cu aplicarea regulilor de competenţă generală şi jurisdicţională, de formă şi conţinut al cererii, de achitare a taxei de stat, precum şi a altor cerinţe prevăzute de actele nor mative, încălcarea cărora poate duce la refuz în primirea cererii şi restituirea acesteia reclamantului.

În primirea cererii reclamantul poate fi refuzat în temeiurile care nu împiedică adresarea repetată, sau acţiunea poate fi restituită reclamantului ca necorespunzătoare cerinţelor, în astfel de cazuri, termenul de prescripţie se întrerupe doar din ziua în care cererea va fi depusă în instanţă cu respectarea procedurii stabilite, în cazul îndeplinirii la timp a tuturor cerinţelor, conţinute în încheierea instanţ ei despre lăsarea cererii fără examinare, precum şi în cazul anulării încheierii despre restituirea cererii, ea, în virtutea prescripţiilor CPC R.M., se consideră depusă în ziua înaintării iniţiale, şi anume din ziua aceea se întrerupe curgerea termenului de prescripţie. Din ziua înaintării iniţiale în judecată se întrerupe curgerea termenului de prescripţie în cazul anulării încheierii instanţei privind refuzul de a primi cererea, privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, sau refuzul de a elibera ordonanţa.

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă

Spre deosebire de suspendarea şi întreruperea prescripţiei, сап operează în baza legii, repunerea în termen reprezintă o prelungire juridică a termenului de prescripţie. Această instituţie juridică autorizează organul de jurisdicţie să acorde protecţie şi acelui titular al dreptului la acţiune care a depăşit termenul de prescripţie, însă numai dacă această depăşire este justificată.

Conform art. 279 alin. (1) din Codul civil, „în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat".

Aceasta înseamnă că repunerea în termen obligă instanţa, indiferent de cererea pîrîtului despre expirarea prescripţiei, de a examina cauza aşa cum ar fi ea examinată în cazul în care prescripţia nu ar fi expirat. Deoarece legea acordă instanţei dreptul de a hotărî chestiunea privind temeinicia sau netemeinicia motivelor de omitere a termenului, atunci hotărîrea privind restabilirea termenului nu se supune revizuirii de către organul ierarhic superior.

Dacă motivele omiterii termenului de prescripţie sînt considerate de instanţă întemeiate, atunci trebuie să aibă loc repunerea în termen, atît pentru pretenţia de bază, cît şi pentru cele suplimentare (penalitate etc.). Legea nu prevede care anume cauze se consideră temeinic justificate, acestea fiind stabilite în fiecare caz concret de către instanţa judecătorească. Exemplu poate servi aflarea persoanei în comă îndelungată. Anume aflarea în comă poate fi considerată caz excepţional care este legat de persoana reclamantului şi care serveşte drept temei pentru repunerea în termenul de prescripţie. Deci, o condiţie de repunere în termenul de prescripţie, dedusă din conţinutul art. 279 alin. (1), este faptul că împrejurarea care duce la repunerea în termenul de prescripţie trebuie să fie legată de persoana reclamantului, în toate celelalte cazuri, deşi motivul este întemeiat, nu este legat de persoana reclamantului, iar instanţa judecătorească nu va fi în drept să repună reclamantul în termenul de prescripţie extinctivă.

Codul civil a stabilit şi o a două condiţie care trebuie respectată la repunerea în termenul de prescripţie. Art. 279 alin. (2) prevede că „ repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie". De exemplu, termenul de prescripţie extinctivă a început să curgă la l O aprilie 2000. în perioada 20 mai 2000 - 10 mai 2005, reclamantul s-a aflat în comă. De la 10 mai 2005 începe să curgă termenul de 30 de zile în care persoana trebuie să înainteze cererea în justiţie pentru a cere apărarea dreptului încălcat.

Loading...