Persoana juridică ca şi alte subiecte ale dreptului civil dispune de capacitate juridică civilă. Capacitatea juridică civilă apare din momentul înregistrării de stat a persoanei juridice şi atribuie acestei persoane calitatea de subiect de drept. Capacitatea juridică civilă a persoanei juridice încetează la data radierii din registrul de stat. Aceste momente şi deosebesc capacitatea persoanei fizice de cea a persoanei juridice. Capacitatea juridică civilă a persoanei juridice este formată din capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice cu scop lucrativ este generală, iar a persoanelor juridice cu scop nelucrativ este specială. Capacitatea generală de folosinţă acordă persoanei dreptul de a desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzut de actele de constituire. Insă, faţă de persoana fizică care are o capacitate de folosinţă generală în sensul că poate avea orice drept patrimonial sau nepatrimonial, persoana juridică are capacitate de folosinţă specială, neavînd posibilitatea de a avea orice drept sau obligaţie. Persoana juridică activează cu un scop determinat în actele de constituire şi nu are dreptul de a încălca acest scop. Recunoaşterea capacităţii depline de folosinţă este necesar în condiţiile relaţiilor economice de piaţă pentru a nu impune antreprenorii deseori de aşi modifica actele de constituire. Exercitarea unor genuri de activitate necesită obţinerea unei permisiuni speciale, a licenţei. Din acest considerent nu se refuză acordarea licenţei pe motivul că genul de activitate nu este stabilit de doc umentele de constituire. Categoriile genurilor de activitate licenţiate sînt date în legea RM privind licenţierea unor genuri de activitate nr.451 -XV din 30.07.2001 publicată în Monitorul Oficial al RM nr.108-109 din06. 09. 2001. Numai obţinerea licenţei (din momentul obţinerii sau momentul indicat în licenţă) îi dă posibilitate persoanei de a desfăşura genul de activitate dat. Dreptul de a desfăşura această activitate încetează odată cu expirarea licenţei dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit legislaţiei persoana juridică poate fi limitată în drepturi doar în cazurile şi în modul stabilit de lege.
Pentru participarea în circuitul civil persoana juridică are nevoie şi de capacitatea de exerciţiu. Spre deosibire de persoanele fizice de exerciţiu a persoanelor juridice apare şi încetează odată. Dispunerea persoanei juridice de capacitatea de exerciţiu îi permite ca prin acţiunile proprii să-şi dobândească drepturi şi să-şi asume obligaţii personal.
Activitatea persoanei juridice reprezintă activitatea oamenilor ce o formează, deoarece numai oamenii sunt capabili de a exercita acţiuni volitive. Rolul lor este realizarea capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. Unii participanţi prin acţiunile proprii dobândesc drepturi şi obligaţii pentru persoana juridică, alţii îşi exercită drepturile sale şi îşi execută obligaţii asumate personal.
Dobândirea drepturilor şi asumarea obligaţiilor este prerogativa organelor de conducere a persoanei juridice - care este un termen juridic ce reprezintă o persoană (organ unipersonal) sau o grupă de persoane (organ colegial) ce reprezintă interesele persoanele juridice în raport cu alte subiecte de drept fără împuterniciri (fără mandat, procură). Acţiunile persoanei ce formează organul de conducere sunt calificate ca acţiuni ale persoanei juridice. Organele de conducere realizează capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu, şi se formează în scopul formării şi exprimării voinţei persoanei juridice. La aceste organe se atribuie: adunarea generală, directorul, directorul general, preşedintele.
Persoana juridică poate avea necesitatea de a săvârşi acţiuni în afara locului unde se găseşte permanent. În acest scop ea poate forma în o altă localitate o subdiviziune în forma de filială sau reprezentanţă. Reprezentanţa este o subdiviziune separată a persoanei juridice situată în afara sediului acesteia, care o reprezintă şi îi apără interesele (art.103). Filiala se constituie în scopul desfăşurării unei din activităţile persoanei juridice. Filialele şi reprezentanţele formate capătă bunuri de la întreprinderea care le-a format rămânând a fi proprietatea întreprinderii fondatoare. Nefiind persoane juridice desinestătăttoare (art.102 alin.2 şi art.102 alin.2), ele nu pot participa în circuitul civil ca subiecte de sinestătătoare. Pentru îndeplinirea funcţiilor filialele şi reprezentanţele iau procură de la persoana juridică.