Avînd în vedere teoriile menţionate mai sus putem determina şi caracterele juridice ale patrimoniului:
- Este o universalitate juridică - adică patrimoniul este o totalitate de drepturi şi obligaţiuni patrimoniale, care aparţin unei persoane. Fiecare dintre aceste drepturi şi obligaţii pot suferi modificări (naştere, transformare, stingere) care nu alterează existenţa patrimoniului.
- Unicitatea patrimoniului - prin acest caracter înţelegem o persoană fizică sau juridică poate avea şi are un singur patrimoniu.
3.Inalinienabilitatea patrimoniului - deşi persoanele fizice pot înstrăina un drept sau o obligaţie, ele nu pot transmite altei persoane prin acte între vii, întregul lor patrimoniu. Transmisiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice are loc numai în cazul încetării lor în urma reorganizării prin divizare totală sau comasare.
4.Divizibilitatea patrimoniului - patrimoniul este divizibil, în 2 sau mai multe grupe sau mase de drepturi şi obligaţii, fiecare avînd o anume destinaţie. In ce priveşte persoana fizică divizibilitatea patrimoniului este prevăzută de lege în cazul soţilor. Astfel patrimoniul unei persoane căsătorite este divizat în: grupa drepturilor şi obligaţiilor proprii şi grupa drepturilor şi obligaţiilor comune. Aşa fiind creditorii personali ai unuia din soţi pot urmări numai bunurile proprii ale acestuia.
Importanţa deosebită pe care o prezintă patrimoniul în dreptul nostru rezultă din funcţiile sale care răspund nu doar întrebărilor teoretice, dar şi necesităţilor de ordin practic, ele permiţînd şi explicînd producerea unor consecinţe juridice impuse de nevoile circuitului civil.