Pentru existenţa posesiei sunt necesare două elemente:
- unul material (corpus)
- altul psihologic, internaţional (animus)
Elementul material sau corpus constă în totalitatea faptelor materiale de stăpînire, transformare şi folosinţă exercitate direct asupra lucrului. Elementul corpus se poate materializa şi în anumite acte juridice pe care posesorul le încheie cu privire la acel bun (de exemplu contractul de depozitare).
Elementul psihologic sau animus constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpînirea bunului pentru sine, adică sub nume de proprietar.
Cu toate acestea, pentru a putea produce efecte juridice posesia trebuie să fie utilă. Astfel art.335 alin.1 prevede „cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decît posesiune utilă".
Dar pentru a fi utilă, posesiunea trebuie să întrunească anumite calităţi:
- Continuitatea; 2. Să nu fie tulburată; 3. Să fie publică; 4. Să nu fie precară.
Cît priveşte viciile posesiei acestea sunt situaţiile inverse ale calităţilor sale, contrariul lor. Prin urmare, viciile posesiei
sunt:
- a) discontinuitatea; b) violenţa; c) clandestinitatea; d) precaritatea.
Conform art.335 al.3 „posesiunea este discontinuă atîta timp cît posesorul o exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului". Totuşi, este suficient ca actele de stăpînire să se exercite cu regularitate normală, după natura bunului. De altfel art.306 C.C. prevede: „dacă persoana a posedat bunul la începutul şi la sfîrşitul unei perioade, se prezumă că a posedat neîntrerupt pe parcursul întregii perioade".
Discontinuitatea are caracter temporar, adică ea durează pînă cînd actele de stăpînire devin regulate şi normale. De asemenea, este un viciu absolut, deoarece poate fi invocată de către orice persoană, care are interes să paralizeze efectele posesiei.
De asemenea, cum s-a menţionat mai sus, pentru a fi utilă posesiunea trebuie să fie netulburată sau paşnică. În art.335 alin.4 C.C. se prevede că: „posesiunea este tulburată atîta timp cît este dobîndită sau conservată prin acte de violenţă fizică sau morală, care nu sunt provocate de altă persoană". Deci pentru a fi neviciată, posesiunea trebuie să fie începută şi menţinută sau conservată în mod paşnic, fără violenţă.
Pe lîngă calităţile menţionate, posesiunea trebuie să fie şi publică, adică să fie exercitată în văzul tuturor. Contrariul acestei calităţi este clandestinitatea. Art.335 alin.5 prevede că: „posesiunea este clandestină dacă se exercită astfel încît nu poate fi cunoscută".
Clandestinitatea este un viciu relativ temporar.
Cît priveşte precaritatea art.335 alim.6 prevede că: „posesiunea este precară cînd nu se execută sub nume de proprietar". Posesia este precară în cazul în care nu are elementul intenţional animus.